De Revelion vor putea ieși în piețele bucureștene pentru a sărbători noul an numai locuitorii al căror CNP începe cu cifra 1

Pentru a preveni îmbulzeala produsă la revelioanele anterioare (când practic în București s-a circulat aproape la fel de rău ca în restul anului), Primatul General al Capitalei a anunțat o măsură salvatoare: în seara de Revelion vor avea dreptul de a ieși în piețele bucureștene numai locuitorii al căror CNP începe cu cifra 1.

„Nu este prima dată când în istoria noastră se iau măsuri de acest gen: de exemplu, pe vremea lui Ceaușescu, au existat perioade în care într-o duminică aveau voie să circule numai mașinile cu numere pare, iar în duminica următoare numai mașinile cu numere impare”, a declarat Primatul General.

„Este foarte bine, locuitorii bucureșteni al căror CNP începe cu cifra 2 să stea dreacu’ în seara de Revelion la cratiță, acolo unde le este locul, poate la anul le dăm drumul și pe străzi, dacă sunt cuminți”, și-a spus punctul de vedere marele om de fotbal MisoGino Iorgulescu.

Pensionarii acuză Carrefour România că practică prețuri mai mari decât o făcea pe vremea lui Ceaușescu

„Era mult mai bine pe vremea lui Ceaușescu, prețurile alimentelor erau mult mai mici în Carrefour și chiar în Cora. Păi de-aia ne-au murit nouă copiii la Revoluție, ca să mărească ăștia prețurile la mâncare?”, s-a plâns un pensionar fost securist, actualmente în etate de 50 de ani, pensionat anticipat în 1996 după nu mai puțin de 12 ani de muncă, cu o pensie modică de 10.000 RON.

„Făceam coadă în față la Carrefour de la 4 dimineața ca să apucăm la ora 8, când se deschidea, trei sferturi de pâine pe cartelă. Cei privilegiați, care își permiteau mai mult decât o simplă cartelă, își luau chiar un abonament cu mii de minute de stat la coadă incluse. Uneori pe la 3 noaptea mă suna prietenul care trăsese bețișorul mai mic în seara precedenta, așa că trebuia să supravegheze intrarea de marfă de la Carrefour toată noaptea: ”Scoală repede, putoare, au băgat lapte în Carrefour”. Dar la toți ne ajungeau banii pentru trei sferturi de pâine pe zi, nu ca azi”, povestește cu obidă un alt pensionar care, după ce în 1988 și-a luat concediu de odihnă ca să stea la coadă la Carrefour, a prins chiar și două sifoane cu capsulă metalică.

Pentru a boicota politica de prețuri a Carrefour, mai mulți pensionari și-au propus chiar să se lase de mâncat. „Mâncatul este în ziua de azi un viciu de care e bine să te lași, dacă nu vrei să rămâi muritor de foame. Ehei, când eram tânăr eram teribilist, ca toți puștii cu adrenalină în vene, luam la serviciu chiar și două pauze de sandvici pe zi”, a rememorat cu nostalgie un alt pensionar.

Însă nu numai politica de prețuri practicată de Carrefour îi nemulțumește pe pensionari. Astfel, pensionarii bucureșteni nababi care în ultimii cinci ani și-au permis să treacă o dată pe la stomatolog au un dinte și împotriva APANOVA, care în urma finalizării lucrărilor de reabilitare a câtorva conducte din Vitan, au mărit abuziv presiunea apei în acest cartier.

„Să-i ia dracu’ dă mafioți, nu știu ce să mai facă să ne spolieze! Până acum câteva zile lăsam apa de la bucătărie să picure încet-încet, într-un lighean, toată noaptea. Până dimineața ligheanul se umplea fără să se înregistreze nimic pe apometru. Acum, cu presiunea apei mărită de satanele de la APANOVA, mai poți face robinetul să picure încetișor ca să nu se înregistreze consumul pe apometru??? O-hoo, s-o crezi dumneata, ar trebui să fii scamator sau să-ți cumperi un robinet nou”, ne-a declarat o babă cucernică din cartierul Vitan, care de fiecare dată când șuntează apometrul se duce la popa din cartier să se spovedească.

Premierul Victor Ponta a felicitat astăzi, cu ocazia Crăciunului, Siria și celelalte democrații arabe

„Fie ca învierea Domnului să vă umple sufletul de bucurie și să asigure în continuare cetățenilor dumneavoastră o viață pașnică, îmbelșugată și lipsită de griji, în deplinul context democratic pe care-l asigurați de mulți ani sirienilor”, a scris premierul Victor Ponta în scrisoarea sa de felicitare adresată cu prilejul Crăciunului președintelui sirian Bashar al-Assad.

Scrisoarea de felicitare a premierului român a determinat un protest vehement al diplomației siriene, care l-a acuzat pe Victor Ponta de necunoașterea realității religioase existente în statele arabe.

Față de situația creată, premierul român a recunoscut cu fair-play greșeala comisă și, învinuindu-și subalternii că nici măcar nu știu ce se sărbătorește de Crăciun, a dispus îndreptarea erorii din scrisoarea de felicitare anterioară și, în consecință, trimiterea către președintele sirian a unei scrisori corecte de felicitare, cu următorul conținut:

„Fie ca nașterea Domnului să vă umple sufletul de bucurie și să asigure în continuare cetățenilor dumneavoastră o viață pașnică, îmbelșugată și lipsită de griji, în deplinul context democratic pe care-l asigurați de mulți ani sirienilor”.

Stela și Arșinel, victime ale magiei negre și la acest sfârșit de an

Ca la fiecare sfârșit de an, Stela Popescu și Alexandru Arșinel nu au scăpat nici la finele lui 2012 de blestemul magiei negre.

„Aversiunea vrăjitoarei Vanesa, regina magiei negre, față de noi, este binecunoscută. Nu este sfârșit de an ca aceasta să nu ne deoache glumele! Practic, am ajuns să spunem la televiziuni numai glume deocheate”, s-au plâns Stela și Arșinel.

Cei doi actori bănuiesc că vrăjitoarea Vanesa a fost plătită gras să le deoache glumele chiar de către rivalii lor de moarte, Țociu și Palade. Mai mult, spre disperarea cunoscutului cuplu Stela- Arșinel, celebrii actori nu se pot nici măcar răzbuna pe Țociu și Palade, deoarece de ani buni de zile glumele acestora sunt atât de proaste încât ar fi o risipă inutilă ca cineva să dea bani vrăjitoarelor ca să le mai și deoache. Ar exista chiar riscul ca în urma deochiului glumele lui Țociu și Palade să devină mai bune, întrucât mai jos de nivelul actual este aproape imposibil ca cei doi să poată coborî.

„Cuplul Stela-Arșinel nu ar trebui totuși să dispere din cauza glumelor deocheate pe care cei doi, victime ale magiei negre, le spun la TV”, sunt de părere specialiștii în domeniul medical. Glumele celor doi vor deveni un adevărat etalon în medicină: „Dumneavoastră aveți nevoie de o alimentație mai nesărată ca o glumă cu Stela și Arșinel”, vor spune de acum încolo medicii pacienților lor cu afecțiuni cardiovasculare severe.

Tartor Cocalar față cu colindul modern

Tartor Cocalar își propune astăzi să trateze (desigur, față de complexitatea temei abordate, în mod neexhaustiv) semnificațiile sociale, mistice, esoterice și chiar teosofice ale unei colinde larg răspândite zilele acestea în mijloacele de transport în comun bucureștene:

 „Un’ te duci tu, îngeraș?

Mă duc până la oraș

Să cumpăr un copilaș

Să-l trimit cu plugușoru’

Să-mi aducă bănișoru’.

Bănișoru’ nu-i al meu,

E-al lu’ Domnu’ Dumnezeu”.

Încă de la început autorul anonim știe să atragă cu dibăcie compasiunea auditoriului, căci iată, chiar din al doilea vers îngerașul ne spune „mă duc până la oraș”. Prin urmare, ni se relevă indubitabil că personajul principal al colindei este un îngeraș defavorizat din mediul rural, poate chiar cu buda-n fundul curții (dacă ar fi fost vorba de un îngeraș privilegiat din mediul urban, acesta nu ar fi avut niciun motiv întemeiat să ne spună „mă duc până la oraș”, întrucât i-ar fi fost destul de dificil să se ducă unde se afla deja).

Scopul vizitei îngerașului la oraș este unul comun: el nu face altceva decât să exercite o îndeletnicire curentă a oricărui român care, prin mijloace oneste, intenționează să pună bazele unei afaceri profitabile. Iată, îngerașul merge la oraș pentru a încheia un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un copilaș.

Scena este înduioșătoare și ea relevă, în opinia noastră, latura umană a divinității, care iată, încheie și ea contracte de vânzare-cumpărare după legile umane. În alte opinii, ca de exemplu cea a reputatului I.R. Dentilă, specialist în doctrinele filosofice și religioase aurolace, scena relevă chiar intervertirea sacrului în profan.

Dar să mergem mai departe cu analiza: „De ce dorește îngerașul să cumpere copilașul?”, s-ar întreba un consumator obișnuit. „Plm, oare de Sărbători copilașii sunt la promoție și eu n-am auzit?”, și-ar mai zice el. Autorul anonim nu ne lasă să stăm prea mult pe jar și ne dezvăluie răspunsul chiar în versul următor: „să-l trimit cu plugușoru”. Auzind în autobuz acest vers, o clipă suntem chiar plăcut impresionați: iată, ne zicem în gând, nu numai prințul Charles, dar și divinitatea militează pentru păstrarea tradițiilor seculare ale românilor. Ne readuce brusc la realitate versul următor: de fapt, îngerașului i se fâlfâie de tradițiile noastre seculare, el trimite copilașul cu plugușoru’ pentru ca, cităm: „să-mi aducă bănișoru’”.

Orbit o clipă de strălucirea ipotetică a bănișorului, îngerașul folosește un pronume personal în cazul dativ, de natură să indice posesia sa exclusivă asupra bănișorului: „mi”. Brusc însă, îngerașul își dă seama de blasfemia comisă și se corectează înspăimântat: „bănișoru’ nu-i al meu/ e-al lu’ Domnu’ Dumnezeu”. „Poate că Dumnezeu, în omnisciența lui, a neglijat totuși geneza pronumelui personal în dativ „mi”, încearcă îngerașul să se consoleze în gândul lui.

În încheiere, vom cita și părerea marelui teosof Cocoșul Garlic, care, ascultând împreună cu Abatele de la Regulă colindul de mai sus, a opinat: „Teosofia aurolacă actuală nu pune accentul pe raționamentul călătorilor cu mijloacele de transport în comun, ci pe sentimentul brut. Ți-e milă, ți-am luat banii!”