25 septembrie 1991.
24 de ani de atunci. După ce prin intermediul primelor trei mineriade,
bolșevicii de rit nou, sau mai bine zis bolșevicii de rât nou, închiseseră gura
golanilor înarmați până-n lipsa dinților, sosise acum vremea ca oamenii muncii
din Valea Jiului să fie folosiți ca instrument și în luptele interne dintre
exponenții eșalonului doi al P.C.R.
Așa debută cea de-a
patra mineriadă. Nimic ieșit din comun, căci este în firea oricărei „democrații
originale” să aibă la baza fundamentului temeliei grave confruntări sociale. Paradoxal,
Guvernul Petre Roman fu debarcat, deși minerii nu-l găsiră pe vreun vapor sau
echivalent. Și nici măcar în clădirea Guvernului, de unde spălase putina. În
care putina nu era nevasta tovarășului Putin.
În seara de 25
septembrie 1991 doi tineri, Andrei Frumușanu și Aurica Crăiniceanu, fură
omorâți în Piața Victoriei. Așa zisele „cercetări penale” și „procese” au durat
vreo 13 ani. După cei vreo 13 ani, Parchetul a descoperit, în
sfârșit, criminalul: Autorul Necunoscut. Dacă nu știați, unul dintre cei mai
mari criminali ai românilor este Autorul Necunoscut. Pe lângă Autorul
Necunoscut, Râmaru e prunc de țâță fără silicon. Că în acei ani nu prea se
făcea siliconul. Lui îi merge bine în culturile de japiță. Iar pe vremea aia
culturile de japiță erau mult mai rare.
Prin 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat
Statu-Palmă-Barbă-N-Cot Român și a dispus redeschiderea anchetei. Dar să nu ne
îngrijorăm: Autorul Necunoscut nu este în primejdie. Și nici măcar
Instigatorul. Sau Autorul De Mână Lungă Al Infracțiunii, ca să folosim o
formulă dragă teoreticienilor dreptului penal din perioada interbelică.
Singurul regret al Autorului De Mână Lungă Al Infracțiunii este că nu a reușit
să organizeze mai multe mineriade decât cruciade. Șase versus opt, cum ar veni.
Dar poate nu-i totul pierdut, or mai exista niscaiva mineri rătăciți prin Valea
Jiului. Și două-trei garnituri de tren. Că vorba aia, între cruciadă și
mineriadă cale lungă nu-i. Ca de la „măi, dragă” la „măi, animalule”. Nu-i așa,
golanilor?