Conflict între cutume.

La ultimul meci al echipei noastre sătești în divizia județeană, domnul primare a luat măsuri drastice pentru a preîntâmpina atentatele teroristice, plasând în tribune ca agenți de securitate atât pe șeful nostru de post, cât și pe șefii de post din satele învecinate.

Dar să vezi drăcie: de când ne știm noi, echipa satului a practicat stilul de joc Bumbescu, cu mingea șutată în tribună imediat ce o prinzi. Iar agenții de securitate, recte șefii de post, nu dădeau mingea satului înapoi în teren dacă nu le dădeai șpagă. Tot conform unui obicei adânc înrădăcinat.

-Conflict între cutume, ne-am dat dreacu! – oftă domnu’ primare la finele partidei. Dacă nu aplicăm pentru ceva fonduri europene, mă tem că la următorul meci pe teren propriu nu vom mai putea asigura securitatea împotriva atacurilor teroristice.  

Isprăvile cotoșmanului aristo-cat.

Eram prin clasa a VIII-a, când într-o zi intră profesorul de geometrie în clasă și agrăi:

-Fiți atenți, cocomârlelor, se dă următoarea problemă: Chuck Norris înconjoară Ecuatorul cu o sfoară mai lungă cu un metru decât Ecuatorul. Poate un cotoșman să treacă prin spațiul dintre Ecuator și sfoară?

-Eee, poate pe dracu’, am zis eu plin de cunoaștere, normal că nu poate! Ecuatoru’ are 40.075 km, 1 metru în plus e caca-maca, nu trece nici musca!

-Ia fă tu calculu’, râtane, înainte să gavarești pe clanță asemenea ciuriburișaguri, zise dom’ profesor.

Așa că m-am luat de calculat și peste câteva minute am exclamat:

-Hai să moară ce-am pă casă, mâța aia aristo-cată trece printre Ecuator și sfoară și cu coada pe jumate ridicată, dom’ profesor!

Mi-am adus aminte de astă întâmplare când, făcând ordine prin niște hârtii, am dat peste demonstrația de mai jos: