De propagandibus.

Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, îmi clamez public dezamăgirea! Unde ne sunt propagandiștii de altădată? Ce, asta pe care o faceți domniile voastre pe Facebook acum e propagandă? Tovarășul Lenin, cel care (după cum ne spune Plekhanov) a făcut primul distincția între propagandistul de înalt nivel și agitatorul de rând, s-ar ridica din raclă, ca mortul din Teleorland, să voteze diletantismul propagandistic facebookian, dacă ar citi postările din ultimele zile.

Date fiind cele de mai sus, pentru a vă ajuta ca din agitatori de rând să deveniți propagandiști de înalt nivel, propagandiști tehnocrați (cum ar veni), țin să vă enunț cele cinci reguli de bază ale unei propagande superioare calitativ:

1. Regula simplificării: reducerea tuturor datelor la o simplă confruntare între „Bine și Rău”, între „Prieten și Dușman”.

2. Regula desfigurării: discreditarea dușmanului prin mânjiri și parodieri din tușe groase, ușor de înțeles.

3. Regula transfuziei: manipularea valorilor consimțite ale populației-țintă în propriile scopuri.

4. Regula unanimității: prezentarea propriului punct de vedere de parcă ar fi opinia unanimă a oamenilor care gândesc așa cum trebuie: atragerea individului cu îndoieli prin „contaminare psihologică”.

5. Regula orchestrării: repetarea la nesfârșit a acelorași mesaje cu diferite variații și combinații. În această privință, unul dintre marii maeștri ai propagandei și-a recunoscut predecesorii: „Biserica catolică continuă să existe”, spunea Goebbels, „pentru că repetă aceleași lucruri de două mii de ani”.

În încheiere vă urez succes! Faceți astfel încât Officium de Propaganda Fidei al Romei - de la care provine și termenul „propagandă” - și care în 1622 a devenit una din congregațiile permanente ale Vaticanului, să fie mândru de voi!