Rugăciunea unui go-dac.

Godac fiind, la sârbi cutreieram,
În raniță c-un pașaport sloven.
Vezi, de mai multe slove eu știam,
Nu mă purtam ca-un dac oligofren.

Căci se scobor godacii liberi din Columnă,
Prin bărbi și chelii șuieră un vânt,
Trădați și extrădați vom fi de-a pururi:
Așa-i când faci cu Iuda legământ.

Atentatul.

Aseară mă deplasam cu echipa de fotbal sătească spre islaz, unde urma să disputăm cu cătunul vecin un derby din Divizia „Onoare”. În timp ce escaladam cu camionul selecționatei sătești - un GAZ rusesc donat de soldații muscali în semn de prețuire pentru băutorii din sat, prin 1958, când i-a retras tovarășul Hrușciov de la noi - un mușuroi de furnici apărut din senin pe partea carosabilă a potecii, trei explozii puternice au zguduit vehiculul. 

-Atentat, atentat, a țipat extrema dreaptă Diribau, și toți am sărit imediat din camion, beneficiind de avantajul că prelata era găurită peste tot.

Domnul șef de post s-a deplasat imediat la fața locului cu motocicleta sa cu ataș, pentru a investiga atentatul. Nu a fost nevoie să mai izoleze zona pentru securitate, deoarece zona noastră oricum este foarte izolată, de când a plecat lumea la muncă în Italia și Spania.

Într-un final, nea Costel, șoferu’ echipei, a reușit să determine cu precizie cauza exploziilor:

-Carburatoru’, bă, dă-l în morții lui!

Odiseea administartorului.

Administratorul de la mine din imobil, un bătrân de vreo 85 de ani, a știut întotdeauna, conform propriilor mărturisiri, ca în decursul istoriei să se poziționeze de partea învingătorului. A fost mereu un vizionar, mi-a destăinuit el deunăzi, altfel nici nu ar fi reușit să urce în ierarhie până la funcția de administrator al unui imobil cu nu mai puțin de șapte apartamente. Trei dușmani de moarte are de câțiva ani administratorul de la mine din imobil: ungurii, Soros și Băsescu. „Cortextul” internațional actual l-a pus însă într-o mare dilemă: cu cine să țină în războiul dintre ungurii lui Orbán, care vor să închidă Universitatea Central-Europeană din Budapesta, și Soros? Care dintre ei o fi oare dușmanul mai mic? - se întreabă nedumerit administratorul. Varianta neutralității sale  în această confruntare este total exclusă, e de părere domnul administrator. Păi dacă elitele, cele care ocupă funcții de conducere, cum e și cazul dânsului, nu se implică în această chestiune presantă, cine să o facă, prostimea?

Dimineață m-am hotărât să-i aduc măcar un zâmbet pe buze acestui cadru de conducere, neapreciat niciodată de umanitatea ingrată la adevărata sa valoare, deși întotdeauna s-a dedicat trup și suflet problemelor acesteia. Așa că în timp ce udam ficusul de pe holul blocului, iar domnul administrator tocmai ieșea pe ușa apartamentului său, am mormăit ca pentru mine:

-Al dracu’ ficusu’ ăsta, o cisternă de apă dacă-i pui, atâta suge, zici că e ficusul lui Băsescu. Sau al ocultei mondiale.

-He, he, râse domnul administrator încântat, uitând pentru o clipă de conflictul său interior unguri-Soros, și trecu pe lângă mine în drum spre REBU. Așa cum ar trebui să facă orice organ de conducere din această țară.