Poezie albă voiculesciană despre “Mazeta decembristă care tot insistă”.

Când Călăul vine la troiță să depună flori pentru copii,
Cu Divizia Tudor Vladimirescu și Kalașnikovul în spinare,
Și ne spune voiculescian, Metafizica Clitorisului,
Că nici usturoi n-a mâncat în ‘89,
Nici gura nu-i miroase.
Când de 30 de ani juzii se năpustesc pe el care mai de care,
Să-l împileze cu un an cu suspendare,
Atunci Cârja este puțin.
Unde este Marele Justițiar Proțapul Ispășitor,
Cu care am vânat împreună teroriști,
Fără să nimerim niciunul?