Google+

vineri, 1 mai 2020

Curcanii lui Usatîi (adaptare după Ion Pribeagu)

Primarul de Bălți, Renato Usatîi, le-a dat „cadou" câte 1.000 de dolari medicilor și asistenților români care au mers în Republica Moldova să ajute spitalele în criza COVID. El le-a dat banii în plic, la ceremonia de primire, și le-a promis că la finalul misiunii le va da curcani de rasă. Impresionat de acest gest, fratele curcanilor, Cocoșul Garlic, personalitatea ascunsă a Abatelui de la Regulă, a decis să adapteze la cortext, în cinstea mărinimosului primare, următoarea poezie scrisă cândva de Ion Pribeagu:

Avea narghilea Usatîi,
Cel plin de cipici și bani,
Și avea crescătoria
Cea mai mare de curcani.

Specii rare și moțate,
Cloncănari cu creste scurte,
Șapte sute în cotețe
Și vreo patru sute-n curte.

Trimitea și-n țări străine
La franceji și africani,
Căci avea crescătoria
Cea mai mare de curcani.

Și-n Rusia, patria mumă
Trimitea curcani de soi.
Să-i mănânce oligarhii
Cu soleancă și-usturoi.

Dar o groaznică năpastă
Îi fusese scrisă-n sorți
Că-ntr-o noapte vreo trei sute
De curcani căzură morți.

Celorlalți le curgea nasul
Aveau febră,-n gât dureri,
Li se înroșise moțul
(Aveau numai neplăceri).

Dădu telefon Usatîi,
La-nțeleptul Arafat:
Mi se curăță curcanii,
Zi, mărite, ce să fac?

Ai să faci după tipic,
Zise Arafat cam peltic:
Iei trei fire de-arpagic,
Le-nvelești într-un fișic,
Iei fistic și mezelic,
Le stropești cu țipirig,
Tragi trei ași și un birlic,
Scoți din foc un irmilic,
Păr din coadă de pisic,
Un belciug de la caic,
Teșitură de popic,
Pui praf galben dintr-un plic,
O felie de șoric,
Măduvă de mort calic,
Coamă de vițel pitic,
Două copci de la ilic,
Le pui toate-ntr-un ibric,
Le strecori prin alambic,
Spui de trei ori „ciocu mic!”
Te-nvârtești într-un cipic
Și cu degetul cel mic
Ungi curcanul pe buric
Și-i legi creasta cu aspic
Asta și-altceva nimic!

Totuși, de nu funcționează Planul A,
Cel de mai sus,
Trecem l-altă strategie,
Căci e coronavirus,
Ciuma pangolinului,
Pe puntea suspinului...

Trimite-mi felceri, mărite,
Plânse-Usatîi cu glas stins,
Că le dau ghelir și lire,
Din avutu-mi necuprins.

Ba le dau chiar și dolari,
Să le fac alișveriș.
Și de-or face pangolinul
Să o ștergă pe furiș,
Jur că un curcan de rasă
Fieștecare are-n dar,
Să-l aducă-n România
Să se-nfoaie în Fanar.

marți, 21 aprilie 2020

Balada pandemiei „în dromader” *

De-aş avea patru dromadere,
N-aș mai visa Apollinaire,
L-aș admira pe tov. Cercel,
Cu „pandemia-n dromader”,
Si j'avais quatre dromadaires.

De-aş avea patru dromadere,
La capul lor nu m-aș uita,
Ci-aș aștepta să vină toamna,
Când pe cocoașă o vom lua,
Si j'avais quatre dromadaires.

De-aş avea patru dromadere,
Aș pribegi pe străzi rebel
În acea lume de himere
Ce-a fost a domnului Cercel,
Si j'avais quatre dromadaires.

* „Evoluţia în dromader înseamnă că acum noi vedem capul cămilei. Urmează o perioadă de acalmie, care va fi luna iulie - august, după care din septembrie - octombrie încolo va apărea cocoaşa cămilei” (Adrian Streinu-Cercel, link despre pandemia „în dromader”

joi, 2 aprilie 2020

Marile migrații de pe teritoriul României.

În ordine oarecum cronologică, marile migrații de pe teritoriul țării noastre sunt următoarele:
-goți;
-huni;
-gepizi;
-avari*;
-slavi;
-bulgari;
-unguri;
-pecenegi;
-cumani;
-tătari;
-turci;
-nemți;
-ruși;
-avizi*;
-covizi.

*Încă mai studiez dacă avarii ajunși la Dunăre prin anul 562 se înrudesc genetic cu avizii din perioada capitalismului de cumetrie.

joi, 26 martie 2020

Elegii în vremea coronaviersului

1. De-atâtea nopți aud fonic poluând,
Aud materia la TV plângând...
Mi-e foame, și mă duce-un gând
Spre locuințele zacustre.

Și par că dorm păscând uri nude.
Ins, patemă, iz, bestii-un val.
Tre’ să ar prin somn și mi se pare
Că n-am tras plodul de la mall.

Un gol isteric e în tinde,
Pe-aceleași vremi, uri mă găsesc…
Și simt cum de atâtea zoaie
Pietonii grei mă prea bușesc.

2. Cârnații albi, cârnații negri
Stau goi în frigiderul solitar.
Decor de doliu funerar…
Cârnații albi, cârnații negri.

Cârnații albi, cârnații negri,
Stau goi în frigid cer. Insolit dar!
Decor de doliu fun e rar…
Cârnații albi, cârnații negri.

Cu penne arrabiata albe, penne negre
O pasă rea cu glas amnar
Mă prinde iască-n parcul solitar,
Cu penne arrabiata albe, penne negre.

3. O zi fără anotimp, dar cu-ordonanță militară,
Și prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,
Produse-n galantar n-au început s-apară,
Mulți vin, ocărăsc, și noaptea se lasă.

4. Corbii și guvernul îți spun: stai acasă,
Citește cărți, să-ți pară că ești viu!
Țăcăne un ceas singur pe masă,
Toate câte sunt, să nu le știu?!