Google+

joi, 26 martie 2020

Elegii în vremea coronaviersului

1. De-atâtea nopți aud fonic poluând,
Aud materia la TV plângând...
Mi-e foame, și mă duce-un gând
Spre locuințele zacustre.

Și par că dorm păscând uri nude.
Ins, patemă, iz, bestii-un val.
Tre’ să ar prin somn și mi se pare
Că n-am tras plodul de la mall.

Un gol isteric e în tinde,
Pe-aceleași vremi, uri mă găsesc…
Și simt cum de atâtea zoaie
Pietonii grei mă prea bușesc.

2. Cârnații albi, cârnații negri
Stau goi în frigiderul solitar.
Decor de doliu funerar…
Cârnații albi, cârnații negri.

Cârnații albi, cârnații negri,
Stau goi în frigid cer. Insolit dar!
Decor de doliu fun e rar…
Cârnații albi, cârnații negri.

Cu penne arrabiata albe, penne negre
O pasă rea cu glas amnar
Mă prinde iască-n parcul solitar,
Cu penne arrabiata albe, penne negre.

3. O zi fără anotimp, dar cu-ordonanță militară,
Și prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,
Produse-n galantar n-au început s-apară,
Mulți vin, ocărăsc, și noaptea se lasă.

4. Corbii și guvernul îți spun: stai acasă,
Citește cărți, să-ți pară că ești viu!
Țăcăne un ceas singur pe masă,
Toate câte sunt, să nu le știu?!