La mulți ani!

Noul an să vă aducă un strop din înțelepiunea lui Marc Aureliu, căci „tot ceea ce vedem este o perspectivă, nu adevărul, tot ceea ce auzim este o opinie, iar nu un fapt”, un atom din nebunia lui Edgar Allan Poe, sau măcar a lui Jack Kerouac, o picătură din spiritul enciclopedic al lui Giovanni Papini, fără ca asta să facă însă din domniile voastre „un om sfârșit”, un dram din norocul lui Handel, pe care un nasture de metal l-a salvat de la moarte în duelul prostesc cu confratele său Johann Mattheson, o moleculă din gândirea lui Tristan Tzara, ca să suportați absurdul mai bine, fără a ajunge însă vreodată să simțiți că „se-ntorc pescarii cu stelele apelor, înșiră mătănii orbilor”, o câtime din flexibilitatea lui Wittgenstein, cel care a avut puterea de a retracta ulterior o parte din propriile idei expuse în faimosul „Tractatus Logico-Philosophicus” sau măcar din flexibilitatea socratică a lui Bertrand Russell, cel care spunea că nu ar fi dispus niciodată să moară pentru propriile idei, deoarece acestea s-ar putea dovedi eronate, să vă ferească noul an de pericolul de diminutivare sau augmentare a realității, care l-a făcut pe Jonathan Swift să aibă nevoie de cinci oameni care să-l împiedice să-și scoată singur ochiul buclucaș, să vă ajute să găsiți echilibrul între primele două laturi ale sufletului, recea rațiune și emoția pasională, iar pe a treia, „thymos-ul” lui Socrate, nevoia (mai mult sau mai puțin) subliminală a individului de a fi recunoscut în astă societate pervertită, una dintre sursele marilor rele cu care ne confruntăm inclusiv astăzi, să vă dea puterea să o inhibați, să fiți cât mai puțin extremiști ai rutinei, apostoli ai deșertăciunii, martiri ai fadului și paji ai confuziei. La mulți ani!  

Breaking news

În intervalul 08.06.2021 (10:00) - 09.06.2021 (10:00) au fost raportate de către INSP 228 de decese (122 bărbați și 106 femei) ale unor pacienți infectați cu Ciuma lui Caragea. Dintre acestea, în ultimele 24 de ore s-au înregistrat 0 decese, iar 228 s-au înregistrat în anii 1812 - 1813 și au fost introduse în baza de date, la solicitarea Ministerului Sănătății, de către direcțiile de sănătate publică din țară, în urma verificărilor efectuate.

Ploaia care va pleca (antiportret)

Sunt un frate bătrân, care crede-n nedreptate,

Am ochi vineți și am mâinile pătate.

Iubesc petele și zoaia și cămășile-nfiorate,

Zic dă morți când mi se-aruncă vorbe-n spate.

Un fapt fără importanță mă poate face să sperii

Ce-i sfânt. Nu pun în balanță ce bălmăjesc efemerii.

Peste tot atârnă greu
Teama de Securitate...

Curcanii lui Usatîi (adaptare după Ion Pribeagu)

Primarul de Bălți, Renato Usatîi, le-a dat „cadou" câte 1.000 de dolari medicilor și asistenților români care au mers în Republica Moldova să ajute spitalele în criza COVID. El le-a dat banii în plic, la ceremonia de primire, și le-a promis că la finalul misiunii le va da curcani de rasă. Impresionat de acest gest, fratele curcanilor, Cocoșul Garlic, personalitatea ascunsă a Abatelui de la Regulă, a decis să adapteze la cortext, în cinstea mărinimosului primare, următoarea poezie scrisă cândva de Ion Pribeagu:

Avea narghilea Usatîi,

Cel plin de cipici și bani,

Și avea crescătoria

Cea mai mare de curcani.

Specii rare și moțate,

Cloncănari cu creste scurte,

Șapte sute în cotețe

Și vreo patru sute-n curte.

Trimitea și-n țări străine

La franceji și africani,

Căci avea crescătoria

Cea mai mare de curcani.

Și-n Rusia, patria mumă

Trimitea curcani de soi.

Să-i mănânce oligarhii

Cu soleancă și-usturoi.

Dar o groaznică năpastă

Îi fusese scrisă-n sorți

Că-ntr-o noapte vreo trei sute

De curcani căzură morți.

Celorlalți le curgea nasul

Aveau febră,-n gât dureri,

Li se înroșise moțul

(Aveau numai neplăceri).

Dădu telefon Usatîi,

La-nțeleptul Arafat:

Mi se curăță curcanii,

Zi, mărite, ce să fac?

Ai să faci după tipic,

Zise Arafat cam peltic:

Iei trei fire de-arpagic,

Le-nvelești într-un fișic,

Iei fistic și mezelic,

Le stropești cu țipirig,

Tragi trei ași și un birlic,

Scoți din foc un irmilic,

Păr din coadă de pisic,

Un belciug de la caic,

Teșitură de popic,

Pui praf galben dintr-un plic,

O felie de șoric,

Măduvă de mort calic,

Coamă de vițel pitic,

Două copci de la ilic,

Le pui toate-ntr-un ibric,

Le strecori prin alambic,

Spui de trei ori „ciocu mic!”

Te-nvârtești într-un cipic

Și cu degetul cel mic

Ungi curcanul pe buric

Și-i legi creasta cu aspic

Asta și-altceva nimic!

Totuși, de nu funcționează Planul A,

Cel de mai sus,

Trecem l-altă strategie,

Căci e coronavirus,

Ciuma pangolinului,

Pe puntea suspinului...

Trimite-mi felceri, mărite,

Plânse-Usatîi cu glas stins,

Că le dau ghelir și lire,

Din avutu-mi necuprins.

Ba le dau chiar și dolari,

Să le fac alișveriș.

Și de-or face pangolinul

Să o ștergă pe furiș,

Jur că un curcan de rasă

Fieștecare are-n dar,

Să-l aducă-n România

Să se-nfoaie în Fanar.

Balada pandemiei „în dromader” *

De-aş avea patru dromadere,

N-aș mai visa Apollinaire,

L-aș admira pe tov. Cercel,

Cu „pandemia-n dromader”,

Si j'avais quatre dromadaires.

De-aş avea patru dromadere,

La capul lor nu m-aș uita,

Ci-aș aștepta să vină toamna,

Când pe cocoașă o vom lua,

Si j'avais quatre dromadaires.

De-aş avea patru dromadere,
Aș pribegi pe străzi rebel
În acea lume de himere
Ce-a fost a domnului Cercel,
Si j'avais quatre dromadaires.

* „Evoluţia în dromader înseamnă că acum noi vedem capul cămilei. Urmează o perioadă de acalmie, care va fi luna iulie - august, după care din septembrie - octombrie încolo va apărea cocoaşa cămilei” (Adrian Streinu-Cercel, link despre pandemia „în dromader”) 

Marile migrații de pe teritoriul României.

În ordine oarecum cronologică, marile migrații de pe teritoriul țării noastre sunt următoarele:
-goți;
-huni;
-gepizi;
-avari*;
-slavi;
-bulgari;
-unguri;
-pecenegi;
-cumani;
-tătari;
-turci;
-nemți;
-ruși;
-avizi*;
-covizi.

*Încă mai studiez dacă avarii ajunși la Dunăre prin anul 562 se înrudesc genetic cu avizii din perioada capitalismului de cumetrie.

Elegii în vremea coronaviersului

1. De-atâtea nopți aud fonic poluând,

Aud materia la TV plângând...

Mi-e foame, și mă duce-un gând

Spre locuințele zacustre.

Și par că dorm păscând uri nude.

Ins, patemă, iz, bestii-un val.

Tre’ să ar prin somn și mi se pare

Că n-am tras plodul de la mall.

Un gol isteric e în tinde,

Pe-aceleași vremi, uri mă găsesc…

Și simt cum de atâtea zoaie

Pietonii grei mă prea bușesc.

2. Cârnații albi, cârnații negri

Stau goi în frigiderul solitar.

Decor de doliu funerar…

Cârnații albi, cârnații negri.

Cârnații albi, cârnații negri,

Stau goi în frigid cer. Insolit dar!

Decor de doliu fun e rar…

Cârnații albi, cârnații negri.

Cu penne arrabiata albe, penne negre

O pasă rea cu glas amnar

Mă prinde iască-n parcul solitar,

Cu penne arrabiata albe, penne negre.

3. O zi fără anotimp, dar cu-ordonanță militară,

Și prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,

Produse-n galantar n-au început s-apară,

Mulți vin, ocărăsc, și noaptea se lasă.

4. Corbii și guvernul îți spun: stai acasă,

Citește cărți, să-ți pară că ești viu!

Țăcăne un ceas singur pe masă,

Toate câte sunt, să nu le știu?!