Mai mulți urși pașnici care circulau regulamentar pe străzile din Târgoviște au fost atacați de un vânător turbat

Caz șocant în județul Dâmbovița: mai mulți urși care circulau regulamentar pe străzile din Târgudeoiviște, cu luminile de întâlnire aprinse, au fost atacați cu bestialitate de un vânător turbat.

Conform ultimelor informații, în timp ce urșii așteptau pașnic în BMW-ul lor Ursuleț culoarea brun a semaforului, care, așa cum se știe, permite trecerea urșilor, un vânător turbat a sărit la ei cu bâta de baseball, admonestându-i: “Eu v-am tăiat vouă fața în pădure, labelor?!”

În urma incidentului, unul dintre urși s-a ales cu ochiul brun, iar pe corpul vânătorului turbat au fost depistate urme de labă.

“Nu știu ce dracu’ l-a apucat pe vânătorul ăla, parcă era mas-turbat. No mor* cu asemenea provocări”, a comentat incidentul unul dintre urși.

 

*nu am putut stabili cu certitudine dacă ursul care a făcut această declarație era originar din Ardeal sau pur și simplu era un urs corporatist care amestecă in limbajul uzual expresii din engleză.

Despre cum au trecut numeroase clădiri preșcolare în clasa I de risc seismic

Odată cu începerea noului an școlar, Primăria Municipiului București a alocat fonduri într-un cuantum fără precedent pentru a da cât mai multe clădiri preșcolare defavorizate, cu părinți fondatori morți de mult, în clasa I de risc seismic*.

La festivitatea de intrare în clasa I de risc seismic, firavele clădiri au fost împodobite de primat(r) cu bubuline roșii marca Burberry.

Arhitecți cu renume l-au sfătuit însă pe primar să nu se îmbete cu apă rece**, deoarece șansele ca vreuna dintre clădirile sus-menționate să iasă cu bine, la sfârșitul anului școlar, din clasa I de risc seismic sunt mai mici decât zero sau cel mult egale cu zero, dacă e să dăm crezare arhitecților mai optimiști***. Explicația este simplă: clădirile promovate în clasa I de risc seismic sunt aproape toate afectate de fenomene paranormale, astfel că din interiorul lor temerarii care încă locuiesc în zonă**** aud noaptea la maximum manele cu “pot să am bani și palate” sau voci care îi înjură de carici și scuipă semințe și termopane de la balcon în capul trecătorilor.

“Pur și simplu te cutremuri când vezi cu ce dau din ele clădirile din clasa I de risc seismic”, ne-a declarat un trecător revoltat.

Referitor la sistemul de notare a clădirilor din clasa I de risc seismic, acesta va fi oarecum diferit de sistemul normal de notare din clasele I- IV, așa cum este și normal având în vedere afinitățile acestor clădiri cu etnia pe care o găzduiesc preponderent. Astfel, calificativele “foarte bine” și “bine” vor fi înlocuite cu calificativele “bine, bine, fratee” și, respectiv, „să vina pizdili”.  

*după publicarea comunicatului său de presă, Primăria ne-a transmis o erată în care roagă cititorii ca oriunde apare cuvântul “seismic” să citească “seistmic”, așa cum consideră primat(r)ul Sorin Oprescu că este corect. Totodată, Primăria își exprimă speranța că Dumnezeu va consolida și anul acesta clădirile cu probleme ale Capitalei și ne va feri de seistme puternice, cum au fost cândva seistmul Panama și seistmul Corint.

**de aceea, primarele se îmbată numai cu whisky.

***totuși, dacă s-ar preda istoria în clasa I de risc seismic, clădirile la care ne referim ar excela, deoarece cunosc foarte bine pașoptismul. 

****la Direcția de Impozite și Taxe Locale, aceste clădiri au fost scoase din zonele de impozitare 0, 1 sau 2 și introduse în zona zoster de impozitare.

“Miorița” în varianta politică modernă- azi, baciul Ungurean

Spre deosebire de alții care șase zile pe săptămână au muncit din greu pentru a crea Lumea, iar a șaptea s-au odihnit, eu, ca un păcătos, șase zile pe săptămână tai frunză la dogii ierbivori (ai Veneției), iar a șaptea muncesc. De aceea, duhovnicul meu m-a pedepsit ca, întru iertarea păcatelor, să urmăresc timp de două seri partidele de curling din politica românească.

Așa am dat peste doi ciobani (Tonta cel muntean și Crizuț cel dobrogean) care l-apus de soare bălăcăreau să-l omoare pe baciul Ungurean, că-i mai capsoman.

Oau, am zis, ce de ciobani pe la TV, exact ca-n “Miorița”*. 

Dar între vechea baladă și “Miorița” în varianta politică modernă există nu numai asemănări, ci și deosebiri.

 De exemplu, dacă ciobanul din vechea baladă se regăsește pe sine însuși în a fi lipsit de orice inițiativă, baciul Ungurean modern încearcă să aibă o palidă inițiativă, și anume Inițiativa Civică de Centru-Dreapta**.

Să revenim mai bine la asemănări, că-s mai multe (și mai cornute):

- atât ciobanul din vechea baladă cât și baciul Ungurean modern sunt oameni cu experiență pe piața serviciilor, motiv pentru care și-au ales ca prietene și confidente oi turnătoare***.

- atât ciobanul din vechea baladă cât și baciul Ungurean modern au dezvoltat o adevărată obsesie freudiană pentru fluiere: dacă baciul din baladă roagă oița turnătoare să-i pună la căpățână “fluieraș de necro-fag, mult zice cu drag”, baciul Ungurean modern prefigurează, prin acțiunile sale recente, următoarele categorii de fluiere care i se vor pune în toamna târzie la scăfârlie: “fluieraș de tuie, mult zice cu ...ue” și “fluier de cucută, mult zice cu doi la sută”.

*fără îndoială (la duș, după săpun), “Miorița” este o adevărată capodoperă, dar a prostiei metafizice și a lenei ancestrale a poporului român. Spunem acest lucru întrucât iată, românașul nostru din “Miorița”, informat în prealabil că i se va lua maul, preferă să moară decât să-și mute dracu’ curu’ (și turma, bineînțeles) mai încolo. O cretinătate mai mare am întâlnit numai la poezioara cu care copilașii români fac primii pași în viață- “Cățeluș cu părul creț”, prin care părinții responsabili dezvoltă simpatia copilului de un an pentru o javră hoață, specializată în furatul raței din coteț. Micile odrasle sunt pregătite astfel pentru o viitoare carieră politică de succes.

În altă ordine de idei, în varianta clasică a baladei “Miorița” am sesizat o anomalie care ne-a făcut să-i contestăm caracterul de baladă populară (și să afirmăm că a fost scrisă de vreunul rupt de realitate, gen Alecsandri). Astfel nici noi și nici bătrânii din popor cu care ne-am sfătuit nu putem înțelege de ce ciobanul moldovan este victimă și de ce nu i-a căsăpit el la cârciumă cu toporul pe ceilalți doi, cum ar fi fost în natura firească a lucrurilor. De asemenea, balada își invalidează și mai mult autenticitatea când face referire la un moldovan oarecum bogat (adică mai ortoman, ca să mă înțelegeți mai bine).  

** o inițiativă de centru-dreapta cu totul inovatoare, având în vedere vicepreședinții de o autentică dreaptă care au fost desemnați recent: traseiști politic ex PSD, ex PDL și chiar ex PRM. Spuneam cândva că “pentru proști, istoria se repetă”- nu avem motive să retractăm.

***criticii literari au numit balada “Miorița” o capodoperă despre un cioban ce șochează prin prostia lui și o oaie turnătoare.

Disertație despre concediu sau de ce se dublează numărul de divorțuri în septembrie

Aruncând astăzi un ochi criptic asupra portalului instanțelor de judecată am observat cu vădit interes (și cu o plăcere nedisimulată) că în luna septembrie numărul cererilor de divorț introduse la instanțe aproape că se dublează, comparativ cu celelalte luni ale anului. 

După o analiză riguroasă a problemei, am găsit și explicația științifică: lunile iulie și august lovesc fără milă în corporatiști cu una dintre cele mai mari plăgi ale lumii moderne*: concediul de odihnă.

Soți care de la căsătorie încoace nu s-au văzut niciodată, au fost deodată siliți de soarta crudă să-și petreacă împreună o săptămână sau în cazurile mai grave chiar două. Dacă în cazul soților corporatiști care au fost loviți de concediul de o săptămână au mai existat cazuri în care Sfânta Taină a cununiei a mai putut fi salvata in extremis cu ajutorul Sfintei Biserici sau al vrăjitoarelor (care au dat de legare la ochi și de dezlegare la pat), în cazurile grave în care soții corporatiști au fost loviți de concediul de două săptămâni, nimic nu s-a mai putut face (mai mult, în cazurile în care, în timpul celor două săptămâni de concediu, soții corporatiști și-au cunoscut socrii, au fost înregistrate și plângeri penale pentru însușirea fără drept a bunului abandonat de ginere în timp ce era gonit spre poarta socrilor cu câini de vânătoare și de bombardament).

Singurele multinaționale care, dată fiind grija lor față de angajați, s-au chinuit din răsputeri să-i ocrotească pe aceștia de plaga concediului de odihnă anual de una sau chiar două săptămâni, plagă care (după cum am demonstrat) distruge familii**, sunt cele din Big Four (KPMG, Deloitte, PwC și Ernst & Young***). Mai mult, cu profesionalismul lor recunoscut, aceste multinaționale i-au ocrotit pe angajați și de plăgi mai mici decât concediul de odihnă, cum ar fi, de exemplu, petrecerea week-end-urilor în familie.

“Grație companiei la care lucrez, nu m-am certat niciodată cu soția. Practic, mi-aduc aminte că ultima dată când am văzut-o ne-a întrebat ceva unu’ îmbrăcat la caterincă cu o eșarfă cu tricolor, iar eu am zis da”, ne-a declarat fericit un angajat al KPMG, pe care l-am surprins într-o fotografie de grup, împreună cu colegii săi de serviciu: 

     

*comparabilă cu cele zece plăgi pe care bunul și milostivul Dumnezeu le-a aruncat asupra Egiptului;

**familia este celula de acid a societății, conform multinaționalelor;

***de fapt Ernst & Young este una sau sunt două multinaționale? Cu această întrebare a murit pe buze și Raluca Stroescu: “Eu de fapt muncesc pentru o singură multinațională…?”