26 ianuarie 1918- La Scornicești se naște Nicolae Ceaușescu, în același an cu Marea Unire
la 5 litri. Cum obișnuia să spună mai târziu, în anul nașterii sale locuitorii
din toate țările române dăduseră curs îndemnului făcut de Marx și Engels încă
din 1848, în „Manifestul Comunist”: „Proletari
din toate țările române, uniți-vă!”
1918-1929- Mămăliga și bătaia de
la tatăl său alcoolic reprezintă mâncarea de bază a lui Ceaușescu, iar ceapa-
mâncarea de acid.
1929- Ca orice oltean,
Ceaușescu fuge la București ca să ocupe funcții. Pentru început este numit în
funcția de mucenic de cizmar. Cu această ocazie îl cunoaște pe tatăl lui Sergiu
Nicolaescu, pe care îl întreabă: „Ce
dorește domnu’, i s-a găurit pantofii?”
„Eeee, un flec, i-am ciuruit”, și-a precizat comanda
tatăl lui Sergiu Nicolaescu.
1932- Întrucât s-a dovedit
suficient de analfabet încât să ia examenul de admitere, Ceaușescu devine
membru al Partidului Comunist Român.
1936- Într-o declarație
scrisă de mână cu picioarele la Jandarmerie, Ceaușescu folosește un stil literar
de excepție, care ulterior îl va propulsa până la rangul de academician: „după ce neam despărțit mam mai plimbat
puțin pînă pela 12 noaptea cînd mam dus în gară și am dormit”. Un asemenea
stil literar excepțional le va fi dat românilor să mai vadă abia peste 70 de
ani, propulsând-o pe Eba direct în rangul de fiică de șef de stat.
1936-1939- În detenție, Ceaușescu
se gândește să adopte un stil de a vorbi care să-l facă apt de a deveni
președinte-rege. Prilejul se va ivi curând: un tovarăș de celulă mai bătrân
(Osman) se îmbolnăvește grav și deținuții comuniști iau decizia să rezerve un
supliment de hrană pentru tovarășul lor în incercarea de a-l salva. Ceaușescu
mănâncă suplimentul lui Osman și se justifică în fața colegilor comuniști prin
dreptul celui mai tânăr de a-i supraviețui celui vârstnic. Deși citatul era din
Engels, colegii de celulă fac confuzie cu „Mein Kampf” și, acuzându-l pe
Ceaușescu de deviaționism național-socialist îl bat până dă în bâlbâială.
Ceașescu jubilează, își atinsese scopul, primul pas către funcția de șef de
stat fusese făcut. Istoricii afirmă că în acest demers al său Ceaușescu a fost
inspirat de regele Mihai.
1943- Liderii comuniști din
închisoarea de la Târgu Jiu se bat care să stea în celulă cu Ceaușescu. Se pare
că acesta avea o limbă atât de mătăsoasă, care-i gâdila pe șefi la cur atât de
plăcut, încât performanțele sale în domeniu nu au mai putut fi egalate, peste
timp, decât de Badea, Gâdea, Ciutacu și Ion Cristoiu. Până la urmă dreptul de a
împărți celula și patul cu Ceaușescu și l-a adjudecat Gheorghiu-Dej.
1957- Deja cunoștințele sale
avansate de strategie militară îl propulsaseră pe Ceaușescu la gradul de
general-locotenent. Din această postură, el conduce personal unitățile militare
care intervin cu tancuri și camioane dotate cu mitraliere împotriva elementelor
retrograde chiaburești din Vadu Roșca (jud. Vrancea) care se împotriveau
colectivizării. 9 țărani sunt uciși și 48 răniți. Ceaușescu e mândru de
performanța sa; numai generalul Averescu mai reușise ca, folosind tunurile, să
repurteze în anul 1907 o asemenea victorie împotriva țăranilor înarmați până-n
lipsa dinților.
1965- Gheorghiu-Dej este
ajutat să moară și Ceaușescu este nevoit să preia și funcția de Secretar General
al Partidului Muncitoresc Român. Deoarece partidul se umpluse de scriitori care
nu munceau, sintagma „Muncitoresc” este considerată de Ceaușescu ca neadaptată
noilor realități din câmpul nemuncii, astfel că schimbă denumirea Partidului
Muncitoresc Român în Partidul Comunist Român.
1968- Rușii îl roagă pe
Ceaușescu să critice intervenția lor armată în Cehoslovacia. Ei își doreau
foarte mult ca un stat comunist să fie în relații bune cu S.U.A., deoarece încă
nu reușiseră să afle secretul rețetei Coca-Cola, iar Coca-Cola rusească o
refuzau până și albanezii.
1971- Ceaușescu vizitează
Coreea de Nord. După întoarcerea în țară obligă producătorii de hârtie
autohtoni să se axeze numai pe stuf, deoarece din scoarță de copac se pot găti
multiple feluri de mâncare.
1974- Ceaușescu devine
primul președinte de republică cu sceptru. Noțiunea de „sceptru prezidențial”
îl umple de respect până și pe Salvador Dali care, nemaiauzind până atunci de
ceva atât de suprarealist, îi trimite o telegramă de felicitare. În semn de
mulțumire, Ceaușescu îl numește pe Dali șef peste mafia parcărilor din
București.
1981-1986- Ceașescu demolează 23
de biserici din București. Biserica Ortodoxă Română nu zice nici „miau”. Popii se
temeau că, în caz contrar, își vor pierde cel de-al doilea job, mai bine
plătit, cel de turnător și vor rămâne numai cu job-ul de duhovnic. În plus,
B.O.R. încă se mai lingea pe botic de la osul gustos reprezentat de imobilele
cultului greco-catolic, care-i fuseseră făcute cadou de comuniști. Interesant
de cât de multe imobile are nevoie Dumnezeu pentru a exista!
25 decembrie 1989- Destinul vitregit de soartă face ca Ceaușescu să nu mai poată gusta
bucuria căderii regimului totalitar comunist, deoarece la numai 3 zile de la
Revoluție el moare intoxicat cu plumb.
2009- Potrivit unui sondaj CURS, 31% dintre cei
chestionați sunt de părere că în manualul de istorie Nicolae Ceaușescu ar
trebui prezentat ca un om care a făcut României mai mult bine, 13% că a făcut
mai mult rău, iar 52% ca un om care a făcut bine și rău în mod egal. Ceaușescu
a murit, conceptul de stat paternalist trăiește! Important este ca Statul să ne
lase să lucrăm la Stat (sau să stăm la lucrat) și din când în când să ne mai
arunce câte-un oscior, spunându-ne: „Hai,
aplaudați, să văd bășici în palme/ Și poate o să vă arunce și vouă Mandea/ Ceva
de îngurgitat”.
