„În țara unde neamțul devine președinte, păsăruica va
ajunge să prefere colivia și să-i privească, plină de dispreț, pe cei câțiva
declasați necivilizați care continuă să-și înjghebeze cuiburile prin hățișuri
și copaci. Cu timpul, fiecare pasăre, suntem convinși, își va avea locul său
bine stabilit într-un cor general. Ciripeala asta așa, cum dă Dumnezeu, fiecare
după capul lui, este enervantă pentru mintea germană precisă; nu există pic de
organizare în toată debandada asta. Președintele neamț meloman o va organiza.
Un păsăroi impozant, cu o gușă bine dezvoltată, va fi dresat să dirijeze și
fiecare zburătoare, în loc să-și irosească trilul într-o pădure pe la cesurile
patru dimineața, va cânta, la ora indicată, în grădina unei berării, cu
acompaniament de pian.
Un președinte neamț se interesează în cel mai înalt grad
despre cum trebuie să arate grădina fiecărui român. Șapte trandafiri sădiți pe
latura de nord, șapte pe latura de sud și dacă nu cresc toți de aceeași mărime
și de aceeași formă, președintele neamț nici nu poate dormi noaptea.
Un președinte german îndrăgește foarte mult câinii, dar
de regulă îi preferă pe cei de porțelan. Cățelul de porțelan sapă mai rar gropi
în grădină ca să-și îngroape osul și niciodată nu împrăștie un răzor spre cele
patru vânturi cu picioarele dinapoi. Din punctul de vedere al unui președinte
german, el este câinele ideal. Stă unde îl pui (dacă nu este manevrat de un
dușman care-ți poartă pică că n-are valoarea ta) și niciodată nu vine acolo
unde nu-l dorești. Ce să mai tura-vura, un câine desăvârșit în toate
privințele, în concordanță cu ultimele exigențe în materie.
La o anumită dată, toamna, un președinte german își culcă
tufele de flori la pământ și le acoperă cu rogojini; și la o altă anume dată,
primăvara, le dezvelește și le ridică iar în picioare. Dacă se întâmplă să fie
o toamnă excepțional de frumoasă sau o primăvară excepțional de întârziată, cu
atât mai rău pentru nefericita plantă. Un președinte neamț nu admite ca
planurile sale să fie perturbate de o instalație atât de prost reglată cum este
sistemul solar. Neputând controla mersul vremii, un președinte neamț neaoș îl
ignoră.
Dintre copaci, un președinte etnic neamț preferă plopul.
Alte naționalități conlocuitoare, dezordonate, n-au decât să cânte farmecele
întortocheatului stejar, ale răsfiratului castan sau ale unduiosului ulm. Nu și
un președinte neamț. Pentru el, plopul crește acolo unde îl sădești și cum îl
sădești. Nu are păreri personale întortocheate. Nu râvnește nici să se unduie
sau să se răsfire. El crește rectiliniu și perpendicular, așa cum ar trebui să
crească orice copac în viziunea unui președinte neamț.
Unui președinte neamț îi
place priveliștea din vârf, însă acolo va găsi musai un indicator care să-i
impună în ce parte să privească. Dacă, în plus, va găsi afișat în vârf și un
anunț care să-i interzică să facă una sau alta, acest fapt îi va da
președintelui neamț un sentiment sporit de confort și siguranță. Căci
schimbările provoacă neliniști, nu?”
