O
batrânică vindea astăzi la colț de stradă câteva grămăjoare de ștevie și
urzici. Imediat m-a cuprins un sentiment de revoltă împotriva babei,
gândindu-mă cum, în acest mod subversiv,
este subminată însăși economia națională și cum, dacă ar plăti impozitele către
stat, cel puțin jumate din ștevie ar fi acum în farfuriile parlamentarilor
defavorizați cu părinții plecați la cumpărături în străinătate.
Așa
că m-am pitit în spatele babei și am îmbrăcat imediat vesta mea de cleștar cu
însemnele fosforescente ale ANAF. Apoi am sărit brusc în fața ei și am strigat:
„Aici trupele de comando fiscal ale ANAF! Certificatul de producător de ștevie
și urzici la control! Imediat! Originalul plus copie legalizată. Ooo, dar mi se
pare mie, sau vindeți și o plantă japoneză, hasmațuchi? Declarația vamală de
import, imediat!”
Acum o stropesc pe bătrânică cu apă rece pe
față. Sper să-și revină cât mai repede. Că n-a apucat să-mi dea bon fiscal.
