Zeii și semizeii de prin părțile Olimpului se adunaseră
ca la urss lângă atelierul lui Hefaistos:
-Cinci bitcoini, numai cinci bitcoini și îl puteți urmări
pe viu pe singurul grec care muncește - tăia la intrare bilete olimpienilor
întreprinzătorul Hermes, zeul comerțului și al tâlharilor.
-În 2000 m-ați pus să le topesc, acu’ m-ați pus să le făuresc la loc, ftuu-te-n cur, măh,
Varoufakis, cu matrițele tale dă drahme cu tot, parcă io aș fi Sisif - îl
suduia Hefaistos pe ministrul grec de finanțe în timp ce stiliza din baros un
fir din mustața zeiței Atena pe o viitoare monedă de cinci drahme.
-A zis cineva Sisif? Am auzit Sisif? Unde o mai fi
procletul ăla, sper că nu se sustrage de la executarea pedepsei prin muncă
remunerată în bolovani – tună măritul Zeus.
-A cârtit din nou împotriva Ta, Mărite, și l-am trimis să
ispășească într-un hotel cu all-inclusive pentru români. Cară non-stop la tăvi
cu mâncare pentru turiștii români, da’ ăia nu se satură niciodată – răspunse încântată Hera, cea
căreia, spre deosebire de Eva, niciodată nu-i cădea frunza, mai degrabă din
cauza lui Zeus decât pentru că era rezistentă.
-Dar ce-i gălăgia asta afară?- tună din nou Zeus.
-Sunt turiștii nemți veniți în concediu la jignit în
insulele grecești, explică Nyx, zeița nopții, cea mult iubită de spărgătorii de
bancomate.
-Mda? Hermes, trebuie neapărat să încheiem și noi un
contract cu Banciu și Mircea Badea, ca să-i jignească pe nemți în numele
nostru, că doar ei sunt omphalosul, recte buricul pământului, pă partea de
imprecații – ordonă Zeus.
-Mue celor care nu sunt cu noi – răsună deodată în tot
Olimpul strigătul de luptă al galeriilor marilor echipe de fotbal bucureștene.
Desigur, nu putea fi decât Ares, cel întotdeauna pus pe harță.
-Ce faci, fă, Artemis, aveai chef dă niște săgeți în
creditorii internaționali? – o întrebă rânjind zeul războiului pe zeița
vânătorii.
-Nenea Ares, vreau și eu săgeți, vreau și eu, te roooog! –
se smiorcăi micul Eros.
-Marș în pixda mă-tii de aci, mă, prâsleo, se stropși la
el neînduplecatul Ares.
-Da’ de cee, nenea, cee, mă confunzi
cu Oedip? – protestă micul Eros.
-Alo... alo... stați la locurli voastre, tovarăși! Alo...
alo...! Ne-am adunat aici să găsim o rezolvare crizei elene, hai să stăm și să
cugetăm – propuse înțeleapta Atena.
-Păi da, nici nu mă așteptam să cugetați în timp ce
faceți ceva – mormăi Hefaistos.
-Io zic că cea mai bună soluție ca să ieșim din criză este
să mărim alocațiile. Și pensiile – propuse Zeus, cel care, nefiind recunoscut
pentru agerimea minții sale, s-ar fi prefăcut chiar și în taur ca să fută
Europa.
-Eu zic să-i invităm pe toți creditorii internaționali la
un ospăț și apoi să-i cazăm la mine – fu de părere Hades.
-Dar dacă l-am pune pe Hypnos să adoarmă Troica și apoi
eu i-aș face pe creditori la buzunare? – veni cu o soluție practică
descurcărețul Hermes.
-V-aș scoate eu din căcat, dar nu este foarte facil să
emiți judecăți de valoare fără ficat – se auzi un strigăt tocmai de pe vârful
Elbrus.
-Cred că am găsit eu soluția, zise din nou înțeleapta
Atena. Îl vom trimite la necruțătoarea Angela pe marele poet al românilor,
Marius Lăptucă, ca să-i recite în numele nostru una dintre capodoperele sale.
Zis și făcut: înaripatul Pegas îl transportă cât ai zice
proxenet pe bard direct la Berlin. Ajuns în fața nemiloasei Angela, acesta se
așeză în genunchi în fața ei și, cu o privire arzătoare, declamă unul dintre
nemuritoarele sale versuri de dragoste: „Am să te fut!”
Necruțătoarea Angela se înmuie toată imediat, pen’ că niciodată până acum nu mai auzise de la vreun muritor
așa ceva.
-În ce
bancă vor grecii banii, dragule? – îi susură ea marelui bard Marius Lăptucă cu
o voce melodioasă.
