O pasăre
Dodo, neîndrăgind vânătoarea, în Réunion cândva trăia,
Dar omul hain, croindu-și cărarea, pe insula
cea frumoasă adăsta:
- Veniți, să vânăm cea pasăre Dodo, deprinsă-i
să umble în pace pe-aici
Și zilnic nu-și schimbă în scorburi ascunse
nici cuibul, nici pana, nici puii cei mici.
Așa dispăru Dodo cea naivă, ce teamă de omul
hain nu avea,
Da’-n zilele ‘ceste-apăru domnul Dodon, cel
ce alegătorilor moldavi spunea:
- Nu
v-amăgiți ca pasărea Dodo, Réunion n-are locul aici,
Mai bine să frigem ‘cest vânat cu coarne, mistrețul cel mare și iepurii mici.
- Și
la sfârșit, înghițind și-un gânsac, să cugetăm ca orișice macac:
La urma urmei, orice Réunion trece tot prin stomac. 
