Piesă de teatru cu două personaje

Moartea: Dom’ Sergiu, eu sunt, Moartea...! Nu trage, dom’ Sergiu, sunt eu, Moartea! Dom’ Sergiu, vă rog să credeţi că nu v-am trădat! Am fost adusă aici cu forţa! Vă rog să credeţi, dom’ Sergiuuu…!

S.N.: Lasă gargara, Moarte! Pentru cine lucrezi? Varsă tot!

Moartea: Ce să vărs, dom’ Sergiu, că din 21 decembrie anul trecut, când am ratat operațiunea „Sfârșitul lumii”, n-am mai pus nimic în gură de supărare, deci n-am ce să vărs!

S.N.: Lasă-mă cu polisemia, Moarte, polisemie să faci cu cine știe limba română, ai înțeles? Varsă repede, deci cine ziceai că te-a adus la mine cu forța? Sper că nu Chuck Norris, că iar îl ciuruiesc! Eh, un fleac, l-am mai ciuruit o dată!

Moartea: Nu, stăpâne, nu Chuck Norris, ci Dumnezeu m-a forțat să vin aici, ca să-ți transmit o rugăminte. Ar fi venit chiar El personal, dar fiindcă n-are pe nicăieri chip cioplit i-a fost teamă că nu-l vei recunoaște și îi vei face ceva rău.

S.N.: Putea să vină, că nu-i făceam nimic, cel mult îl ciuruiam, dar, eh, era un fleac! Deci ce vrea Bătrânul de la mine?

Moartea: Vrea să vii la El pentru o perioadă ca să-i faci un film de senzație cu sfârșitul lumii. I-ar face mare plăcere să se poată lăuda cu el la Conferința divinităților care va avea loc anul viitor pe Alpha Centauri. E convins că numai tu poți reuși, ai făcut filme atât de catastrofale la viața ta!!! Față de un film de-al tău, orice calamitate pare o simplă adiere.

S.N.: Mda, de acord, Moarte, sunt bun! Ia să mă gândesc eu ce peisaje aș putea filma pentru lungmetrajul „Sfârșitul Lumii”!

Moartea: Păi nu ai făcut tu filme cu dacii? L-ai umplut cu ele de respect chiar și pe Dumnezeu. Mi-aduc aminte ce zicea Dumnezeu când atacau dacii din lanurile de porumb: „Iată, Sergiu a reușit să aducă porumbul din America în Europa cu 1500 de ani înaintea Mea”. Sau când, în toiul luptei, un dac era să-și piardă ceasul Pobeda de la mână:  „Iată, Sergiu a reușit să inventeze ceasul Pobeda cu 1900 de ani înaintea Mea”. Uite, pentru peisajele din filmul despre sfârșitul lumii, te-ai putea folosi tot de daci. De exemplu, ai putea filma ultimii 16 km ai drumului spre Sarmizegetusa Regia, așa cum arată astăzi. Pe lângă drumul ăla, sfârșitul lumii ar părea un prunc de țâță cu silicon!

S.N.: Moarte, știi că nu ești chiar extraordinar de proastă? O să regizez un sfârșit al lumii de senzație. Mai știi, poate se va ridica chiar la nivelul celei mai bune regizări pe care am făcut-o până acum, „Revoluția română din 1989”. Ce mai condiții mi-a asigurat Iliescu atunci! Mi-a zis: „Sergiule, pentru prima dată în cariera ta regizorală ai la dispoziție peste 1000 de actori pe care poți să-i omori pe bune în timpul filmărilor. Și alte 23 de milioane pe care poți să-i prostești pe bune”. Ce am mai muncit la lungmetrajul ăla de ficțiune din 1989! A durat trei zile și trei nopți. Eram ba în fruntea coloanei de tancuri teroriste care se deplasau pe autostradă ca să atace rafinăria de la Pitești, ba în fruntea militarilor trimiși să apere rafinăria. Ba în fruntea soldaților unității militare teroriste de la Câmpina, care atacau Aeroportul Otopeni, ba în fruntea apărătorilor aeroportului.

Moartea: Maestre, deci vom merge împreună până la capăt cu regizarea filmului „Sfârșitul lumii”?

S.N.: Voi merge până la capăt oriunde ar fi acest capăt. Şi vreau ca acest popor să ştie din ce în ce mai mult ce vrea.  Şi să-şi dea seama ce poate. Căci îi las o înfăptuită moştenire: Revoluția autentică a lui Ion Iliescu. Pohta ce-am pohtit-o eu!

Apropo, Moarte, nu vrei să-l luăm și pe Iliescu să ne ajute la scenariu? Doar a dovedit că e maestru.

Moartea: Pe Iliescu deocamdată îl mai lăsam pe aici, Dumnezeu mi-a interzis să vă aduc pe amândoi simultan. Împreună ați fi de neoprit, iar Domnul nu-și permite deocamdată un puci în ceruri.

S.N.: Înainte să plecăm, Moarte, trebuie să trec din nou cu pantofii pe la cizmar. I-am mai dus o dată. M-a întrebat atunci cizmarul: ”Maestre, vi s-au găurit pantofii?”. ””Eh, un flec, i-am ciuruit eu”, i-am răspuns cizmarului.

Moartea: Domnule Senator, nu vă e teamă că după ce vom pleca vor apărea tot soiul de bulangii care să vă acuze că în filmele dv. ați mistificat istoria națională, ați exacerbat comunismul naționalist sau că ați pus în gura lui Mihai Viteazul cuvinte din manualul de propagandă al P.C.R.?

S.N.: Nu, Moarte. Istoria o scriu întotdeauna învingătorii. Iar în filmele mele eu mereu am fost un învingător. Și-atunci i-am condamnat pe toți bandiții la o moarte sigură.