Moartea: Dom’ Sergiu, eu sunt,
Moartea...! Nu trage, dom’ Sergiu, sunt eu, Moartea! Dom’ Sergiu, vă rog
să credeţi că nu v-am trădat! Am fost adusă aici cu forţa! Vă rog să credeţi,
dom’ Sergiuuu…!
S.N.: Lasă gargara,
Moarte! Pentru cine lucrezi? Varsă tot!
Moartea: Ce să vărs, dom’
Sergiu, că din 21 decembrie anul trecut, când am ratat operațiunea
„Sfârșitul lumii”, n-am mai pus nimic în gură de supărare, deci n-am ce să
vărs!
S.N.: Lasă-mă cu polisemia,
Moarte, polisemie să faci cu cine știe limba română, ai înțeles? Varsă repede,
deci cine ziceai că te-a adus la mine cu forța? Sper că nu Chuck Norris, că iar
îl ciuruiesc! Eh, un fleac, l-am mai ciuruit o dată!
Moartea: Nu, stăpâne, nu Chuck
Norris, ci Dumnezeu m-a forțat să vin aici, ca să-ți transmit o rugăminte. Ar
fi venit chiar El personal, dar fiindcă n-are pe nicăieri chip cioplit i-a fost teamă că nu-l vei recunoaște și îi vei face ceva rău.
S.N.: Putea să vină, că nu-i
făceam nimic, cel mult îl ciuruiam, dar, eh, era un fleac! Deci ce vrea
Bătrânul de la mine?
Moartea: Vrea să vii la El pentru
o perioadă ca să-i faci un film de senzație cu sfârșitul lumii. I-ar face mare
plăcere să se poată lăuda cu el la Conferința divinităților care va avea loc
anul viitor pe Alpha Centauri. E convins că numai tu poți reuși, ai făcut filme
atât de catastrofale la viața ta!!! Față de un film de-al tău, orice calamitate
pare o simplă adiere.
S.N.: Mda, de acord, Moarte,
sunt bun! Ia să mă gândesc eu ce peisaje aș putea filma pentru lungmetrajul „Sfârșitul
Lumii”!
Moartea: Păi nu ai făcut tu
filme cu dacii? L-ai umplut cu ele de respect chiar și pe Dumnezeu. Mi-aduc
aminte ce zicea Dumnezeu când atacau dacii din lanurile de porumb: „Iată, Sergiu a reușit să aducă porumbul din
America în Europa cu 1500 de ani înaintea Mea”. Sau când, în toiul luptei,
un dac era să-și piardă ceasul Pobeda de la mână: „Iată,
Sergiu a reușit să inventeze ceasul Pobeda cu 1900 de ani înaintea Mea”.
Uite, pentru peisajele din filmul despre sfârșitul lumii, te-ai putea folosi
tot de daci. De exemplu, ai putea filma ultimii 16 km ai drumului spre
Sarmizegetusa Regia, așa cum arată astăzi. Pe lângă drumul ăla, sfârșitul lumii
ar părea un prunc de țâță cu silicon!
S.N.: Moarte, știi că nu ești
chiar extraordinar de proastă? O să regizez un sfârșit al lumii de senzație.
Mai știi, poate se va ridica chiar la nivelul celei mai bune regizări pe care
am făcut-o până acum, „Revoluția română din 1989”. Ce mai condiții mi-a
asigurat Iliescu atunci! Mi-a zis: „Sergiule,
pentru prima dată în cariera ta regizorală ai la dispoziție peste 1000 de
actori pe care poți să-i omori pe bune în timpul filmărilor. Și alte 23 de
milioane pe care poți să-i prostești pe bune”. Ce am mai muncit la lungmetrajul
ăla de ficțiune din 1989! A durat trei zile și trei nopți. Eram ba în fruntea
coloanei de tancuri teroriste care se deplasau pe autostradă ca să atace rafinăria
de la Pitești, ba în fruntea militarilor trimiși să apere rafinăria. Ba în
fruntea soldaților unității militare teroriste de la Câmpina, care atacau
Aeroportul Otopeni, ba în fruntea apărătorilor aeroportului.
Moartea: Maestre, deci vom merge
împreună până la capăt cu regizarea filmului „Sfârșitul lumii”?
S.N.: Voi merge până la
capăt oriunde ar fi acest capăt. Şi vreau ca acest popor să ştie din ce în ce
mai mult ce vrea. Şi să-şi dea seama ce poate. Căci îi las o înfăptuită
moştenire: Revoluția autentică a lui Ion Iliescu. Pohta ce-am pohtit-o eu!
Apropo, Moarte, nu vrei să-l luăm și pe
Iliescu să ne ajute la scenariu? Doar a dovedit că e maestru.
Moartea: Pe Iliescu
deocamdată îl mai lăsam pe aici, Dumnezeu mi-a interzis să vă aduc pe amândoi simultan.
Împreună ați fi de neoprit, iar Domnul nu-și permite deocamdată un puci în
ceruri.
S.N.: Înainte să plecăm,
Moarte, trebuie să trec din nou cu pantofii pe la cizmar. I-am mai dus o dată.
M-a întrebat atunci cizmarul: ”Maestre,
vi s-au găurit pantofii?”. ””Eh, un flec, i-am ciuruit eu”, i-am răspuns
cizmarului.
Moartea: Domnule Senator, nu
vă e teamă că după ce vom pleca vor apărea tot soiul de bulangii care să vă
acuze că în filmele dv. ați mistificat istoria națională, ați exacerbat
comunismul naționalist sau că ați pus în gura lui Mihai Viteazul cuvinte din
manualul de propagandă al P.C.R.?
S.N.: Nu, Moarte. Istoria
o scriu întotdeauna învingătorii. Iar în filmele mele eu mereu am fost un
învingător. Și-atunci i-am condamnat pe toți bandiții la o moarte sigură.
Piesa asta de teatru bate tot ce ai scris pana acum:) Imi fac greata televiziunile astea de 2 bani. La noi, sub paravanul sentimentului crestinesc, moartea legitimeaza toate actiunile din timpul vietii defunctului, oricat ar fi ele de detestabile. Asa au ajuns eroi nationali niste canalii. Istoria trebuie sa ramana istorie si ea trebuie sa priveasca evenimentele/ personajele cu obiectivitate, nu cu emisiuni lacrimogene de televiziune romaneasca.
RăspundețiȘtergereAbate, bag sama ca ti s-o facut dor de dizidentu' bulgar care o fost intepat cu umbrela:)
RăspundețiȘtergere