-Există cultură și la noi în Vaslui, detractorilor
– le scrise Maricica pe Facebook oamenilor răi care nu mai pridideau să-i
bălăcărească pe vasluieni că câr, că mâr, că așa și pe dincolo. Ca și când
neologismul folosit nu ar fi fost suficient pentru a-i susține afirmația, ea
simți nevoia nevoia să-și întărească opinia și cu un vers care, deși complex,
reda mai degrabă nevoile ei primare: „Dați-mi un trup, voi, munților!”
Și deodată, ca într-o veritabilă
capodoperă de Coelho pentru protozoare cu IQ subunitar, întreg universul
conlucră făcând exces de zel în vederea
soluționării pozitive a solicitării sale. Ușa îi fu făcută țăndări în 34 de
milisecunde și Maricica avu parte, timp de mai multe ore, nu de un singur trup,
ci chiar de șapte trupuri. Deh, univers superior calitativ. Dar mai ales cantitativ.
-Dați-mi un trup, voi, munților –
declamă timidul student ochelarist în timp ce admira Ceahlăul la apus, un uriaș
cu fruntea-n soare, de strajă țării noastre pus.
-Marș în pixda mă-tii dă ochelarist cu
pistrui, unde te crezi, în lumea civilizată? Păi dacă vrei ceva de la noi, ia
completează tu o cerere și poate cândva îți vom răspunde. Dacă n-om fi ocupați –
îi răspunseră munții.
-Dați-mi un trup, voi, munților – se rugă
fata.
-Asta vrea să apară în Playboy, pe
copertă - comentară malițioși munții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu