Administratorul de la mine din imobil, un bătrân de vreo 85 de ani, a știut întotdeauna, conform propriilor mărturisiri, ca în decursul istoriei să se poziționeze de partea învingătorului. A fost mereu un vizionar, mi-a destăinuit el deunăzi, altfel nici nu ar fi reușit să urce în ierarhie până la funcția de administrator al unui imobil cu nu mai puțin de șapte apartamente. Trei dușmani de moarte are de câțiva ani administratorul de la mine din imobil: ungurii, Soros și Băsescu. „Cortextul” internațional actual l-a pus însă într-o mare dilemă: cu cine să țină în războiul dintre ungurii lui Orbán, care vor să închidă Universitatea Central-Europeană din Budapesta, și Soros? Care dintre ei o fi oare dușmanul mai mic? - se întreabă nedumerit administratorul. Varianta neutralității sale în această confruntare este total exclusă, e de părere domnul administrator. Păi dacă elitele, cele care ocupă funcții de conducere, cum e și cazul dânsului, nu se implică în această chestiune presantă, cine să o facă, prostimea?
Dimineață m-am hotărât să-i aduc măcar un zâmbet pe buze acestui cadru de conducere, neapreciat niciodată de umanitatea ingrată la adevărata sa valoare, deși întotdeauna s-a dedicat trup și suflet problemelor acesteia. Așa că în timp ce udam ficusul de pe holul blocului, iar domnul administrator tocmai ieșea pe ușa apartamentului său, am mormăit ca pentru mine:
-Al dracu’ ficusu’ ăsta, o cisternă de apă dacă-i pui, atâta suge, zici că e ficusul lui Băsescu. Sau al ocultei mondiale.
-He, he, râse domnul administrator încântat, uitând pentru o clipă de conflictul său interior unguri-Soros, și trecu pe lângă mine în drum spre REBU. Așa cum ar trebui să facă orice organ de conducere din această țară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu