Cum am gătit o tocăniță a la Jerome K. Jerome

Intrând în bucătărie am conștientizat pentru prima dată, cu surprindere, existența unei uși care dă spre o chestie numită de unii specialiști cămară și de adversarii lor ideologici debara. Am dat căutare pe Google „ce plm o fi în cămara asta” și chiar între primele rezultate Google o zis că „țărani și putori”, trezindu-mi subit interesul de a cotrobăi prin cămară/debara. Spre încântarea mea, într-o pungă de 1 leu am dat peste aproximativ cinci cartofi scofâlciți și peste două cepe încolțite, ah, deja se nășteau premisele unui adevărat festin. Am aruncat prada într-o oală cu apă de pe aragaz și am deschis cu precauție frigiderul, nu știi niciodată ce te așteaptă când deschizi un frigider, plm, frigiderul îi ca soarta.

Aici am găsit juma’ de cârnat, juma’ de conservă de somon și un sfert de borcan de bulion de lux pentru nababi, bulion „Sultan”, 24% roșii pure, plm, cine-și mai permite așa ceva în țara asta! Am luat cu o lingură pojghița de mucegai de deasupra bulionului și am expulzat în oală și noile cuceriri. „Ejdi un dobitoc cu pedigree, un cretin cu patalama de la Spiru Haret”, m-au mustrat sinele și supra-eul meu, ce-ai căutat să arunci bunătate de mucegai, din mucegaiul verde-albăstrui se face penicilina și bucătarii franțuji rafinați gătesc numa’ cu mucegai, din mucegaiuri și noroi iscat-au frumuseți și prețuri noi. Până și brânza o gătesc cu mucegai.

La fereastra bucătăriei a apărut și cotoșmanul vagabond al blocului, cu o vrabie în dinți, voind pesemne să-și aducă și el prinosul la tocăniță. Chiar și câinele a venit în bucătărie și a depus solemn în fața aragazului osul lui de jucărie ca să-l azvârl în tocăniță, dar a prizat din neatenție un damf de fiertură pe nas și a șters-o schelălăind în balcon. Într-un fel m-am bucurat, nu eram sigur dacă javra venise cu intenția de a mă ajuta sau doar ca să mă persifleze.

Ding-dang, a sunat deodată soneria la ușă. Am deschis și-n prag și-a făcut deodată apariția Profesor Doctor Cocoșul Garlic, bunul prieten al Abatelui de la Regulă.

-Poftiți, nu vă sfiiți, i-am zis mieros, sunteți la fel de binevenit ca un telefon în timpul unei partide de sex, numai dv. mai lipseați. Dar intrați, sunt o gazdă foarte primitivă, este loc la mine-n p_lă pentru toată lumea, i-am zis folosind o celebră replică din Dr. House.

-Ce plm duhnește așa aici, zici că e fiertura aia de căcăreze pe care o dădea mama Meng cintezoilor care se reîncarnau, ca să-și uite suferințele din viețile anterioare, Ceaiul Uitării, a comentat Cocoșul Garlic.

Am intrat împreună în bucătărie, eu am amestecat mândru cu lingura de lemn în Ceaiul Uitării, iar apoi am deschis frigiderul pentru a mă lăuda Cocoșului Garlic:

-Uite, e gol, nu mai e nimic în el, de necrezut de câte căcaturi inutile din frigider poți scăpa gătind o simplă tocăniță!  

Un bărzăune crezându-se probabil într-o casă de oameni dădu buzna în frigider, dar o șterse rapid pe fereastră după ce îi dădu „error 404- not found”.

-Plm, parcă văd că săptămâna viitoare vei fi nevoit să mergi în Carrefour, conchise cu îngrijorare Cocoșul Garlic.