Parteneriatul (după Julio Cortazar)

-Domnilor, toate celelalte insecticide sunt numai prospect și cutii colorate cu imaginea unor muște și gândaci agonizând teribil, dar, vă jur, ele sunt de fapt tonice pentru insecte, pulverizezi și gângania intră într-un soi de grozav entuziasm, o ia la deal pe pereți sau se învârte între cutele hainelor, ideea e că i-ai făcut un bine și te-a mai costat și o groază de bani. Pe când, la insecticidul meu, nu e nicio șmecherie, iată, un tub adevărat și simplu, la un preț fără concurență și, nici nu e cazul să-l împopoțonezi cu tot felul de figurine colorate, chiar acum vă veți convinge că produsul e nobil, vă garantez eu!

Și Josė scoase un borcan și îl ridică pentru ca toți să poată vedea captivul țânțar în mărime naturală care dă rotocoale prin aerul rarefiat. Deschise pulverizatorul nobilului produs, ridică puțin capacul borcanului și cu un gest magistral îi trase parazitului un jet zdravăn direct peste meclă. Acesta înfruntă jetul ca un bărbat adevărat, continuă să mai zboare vreo două secunde, se lipește de sticlă ca și când ar vrea să se odihnească, dar brusc dă din picioare, își pierde sprijinul și cade pe fundul borcanului. Publicul avid asistă cu mare încântare la impresionantele și nenumăratele convulsii ale țânțarului, până la rigiditatea finală.

-Între două și opt secunde până își face efectu’, între patru și cinci secunde până să dea dihania ortu’ popii, explică Josė triumfător. O clipă, o clipă, nu săriți pe mine, că e destul pentru toți, mai întâi doamna de aici, poate are nevoie să se întoarcă rapid la cratiță. Șaizeci de parai, doamnă, și începând cu noaptea asta te bagi în pat și poți să faci orice ai chef cu soțul tău, fără ca vreo gânganie să vă tulbure… de copii nu bag mâna-n foc.

Așa, acum doamna de colo, insectidul ăsta-i atât de bun, doamnă, încât o să vă cadă țâțele de mirare când o să pulverizați cu el... oh, dar cred că ați mai luat de la mine, se pare că știți deja!

În cele din urmă, cumpărătorii se împrăștiară care încotro și Josė mai așteptă câteva clipe. Apoi ridică borcanul și îl scutură:

-Scularea, Toto, nu vezi că s-au cărat cu toții? Hai, adună-ți o dată picioarele, zici că ești o vacă moartă, hai, capul sus, frate, că imediat începem o altă tură! Așa te vreau! Dă o raită până la capac, apoi fă două-trei ture, ca un hulub și ține-te bine, că deja văd două hoaște care vin glonț. Așa, minunat, Toto, tată, exclamă Josė mulțumit punând borcanul la locul lui. Dacă o să continui să te porți frumos, îți promit că la noapte te las două minute pe fundulețul șefei mele. Ceva deosebit, îți jur, Toto! Știu eu ce știu, frate! Nu degeaba suntem asociați, ce crezi!