La piață

Încărcat cu vreo două sacoșe, am intrat în Piața Dorobanți prin Beller ca să ies prin Calea Dorobanților. Normal că nu intenționam să cumpăr nimic, doar nu eram prost. Voiam doar să mă bucur de cele 15 minute de celebritate la care, după cum zicea Pascal Bruckner, orice individ, în general martir al fadului, are dreptul în a sa viață.

Pen’ că nu există în zonă oameni mai adulați decât cei văzuți ieșind cu sacoșele pline din Piața Dorobanți.

-Dacă tot am intrat aici, ia să arunc io un ochi de șoim cu ochelari, mi-am zis trecând prin piață ca un adevărat Napoleon într-un Waterloo al cireșelor și legumelor atât non-umane, cât și umane.

Așa că m-am apropiat de o tarabă cu cireșe. Patruj’ dă lei kilu’, în Matache era 7 lei, din aceeași încrengătură.

-Doamnă, m-am adresat stimatei vânzătoare de o etnie neprecizată la ultimul recensământ, dar unde-i chirurgul cu care colaborați, că nu-l văz?!

-Careeee... chilurg?! – exclamă asta nedumerită.

-Cum care chirurg, ăla care scoate rinichii pofticioșilor la cireșe, un kil de cireșe – un rinichi, pare un troc rezonabil, nu?