Visul.

Să vedeți ce-am visat azi-noapte: se făcea că eram pe linia frontului cu domnul Isărexu și cu o divizie de bancheri, apăram țărișoara sau cel puțin așa declaram, nu-mi mai aduc aminte, la început visul era cam ambiguu, ca în domeniul oniric, ncsf.

Băi, și de-odată au început să cadă brusc în capu’ nostru tot felu’ de bombe, petarde, intoxicări cu perdele de fum, încât ni se părea că orice artificii am fi făcut nu am fi putut identifica măsurile adecvate care se impuneau în contextul dat.

Ce să ne mai defecăm pe noi, situația era gravă: era o bubuială generalizată mai ceva ca în curte la Adi Minune în noaptea de Revelion, care știți Ștefăneștiu’ de Ilfov.

Speriat, comandantu’ nostru dădu ordin pe divizia de bancheri: „Retragerea! Retragerea!”

Da’ bancherii imediat ripostară printre bombe: „Să se retragă mă-ta, Excelență! Noi nu facem un pas înapoi până nu ni se plătește comision de retragere!”

Așa s-a făcut că eu și divizia de bancheri am rezistat eroic pe linia frontului, apărând țărișoara sau cel puțin așa am declarat după, nu-mi mai aduc aminte, la sfârșit visul era cam ambiguu, ca în domeniul oniric, ncsf.