Google+

duminică, 3 noiembrie 2019

Despre noi uniuni dinastice în Epoca Scroafei din Salcie și alte alea.

Trecuseră deja câteva zile de la uniunea dinastică dintre Sică Mandolină și Kolinda Kitarović, prin care cei doi visau ca, într-un veritabil duet de coarde, să reinstituie supremația româno-croată asupra universurilor, atât paralele, cât și perpendiculare.
Dar nu era ușor deloc, având în vedere că, până să găsească o pârghie cu care să răstoarne universul în care Sică Mandolină viețuia deocamdată, el trebuia să-și ducă zilele în umbra Marelui Joianis, printre tot felul de complotiști și ei cu veleități dinastice, cum ar fi Dan Bearnezul cel prostestant (zis și Ban Darna) și Theodor Paleontologu, cel care se trăgea din vechea dinastie bizantină a Paleontologilor.
Ba mai urzea pe la tot felul de bisericuțe din zonă și alte grupuri de lucru chiar și un Diacon, despre care nimeni nu știa dacă interpreta roluri cu proști sau doar era el însuși.

Și într-o seară, după ce se săturaseră de interpretat o veche colindă a copiilor țigani de etnie romă, „Kolindă, Kolindă, bagă iapa-n tindă”, Sică Mandolină și Kolinda Kitarović își luară inima-n dinți și se duseră să-l colinde pe Marele Joianis. Nu era deloc ușor să-l colinzi pe Marele Joianis, întrucât, dacă nu aveai încă rangul din care să poți cere serviciilor să-ți furnizeze poziția exactă a obiectului observat, exista riscul să colinzi sub ferestrele a șase case luate, ca marii maeștri yoghini, din meditații.  
Merseră ei „Pas cu pas” cale de multe poște, dar „ghinion”: la ferestrele caselor nr. 1, 2, 3, 4 și 5 colindară degeaba, căci nu se aprinse nicio feștilă, opaiț sau birou electoral central, recte bec.
Cu glasul sfârșit începură să mormăie sleiți de puteri, ciupind în sictir coardele mandolinei și respectiv chitarei, și sub fereastra casei nr. 6: „Kolindița nu-i mai mută, să trăiască cine-ascută!”
Deodată, una dintre fereștile casei cu nr. 6 se lumină brusc și apăru capul Marelui Joianis, care agrăi: „Băi, Mandolină, tu mai întâi să vezi Barna din ochiul tău, și abia apoi să vii să colinzi noaptea pe la casele generalilor și particularilor!”
Sică Mandolină se întristă grozav la auzul acestor vorbe de un prost gust îndoielnic, dar apoi se enervă și jură să nu mai fie Mandolină cu cei care îl persiflau, ci doar Sică, străvechea sabie scurtă și curbată a strămoșilor săi daci. Și împreună cu sabia de saramurai primită de tovarășa Dăncilă de la filiala P.S.D. Arad, să facă un useleu cum făcea partidul său pe vremuri, și să ne taie maioneza la toți! Amin!

Un comentariu: