Trecuseră deja câteva zile de la uniunea
dinastică dintre Sică Mandolină și Kolinda Kitarović, prin care cei doi visau
ca, într-un veritabil duet de coarde, să reinstituie supremația româno-croată
asupra universurilor, atât paralele, cât și perpendiculare.
Dar nu era ușor deloc, având în vedere
că, până să găsească o pârghie cu care să răstoarne universul în care Sică
Mandolină viețuia deocamdată, el trebuia să-și ducă zilele în umbra Marelui
Joianis, printre tot felul de complotiști și ei cu veleități dinastice, cum ar
fi Dan Bearnezul cel prostestant (zis și Ban Darna) și Theodor Paleontologu, cel care se trăgea
din vechea dinastie bizantină a Paleontologilor.
Ba mai urzea pe la tot felul de
bisericuțe din zonă și alte grupuri de lucru chiar și un Diacon, despre care
nimeni nu știa dacă interpreta roluri cu proști sau doar era el însuși.
Și într-o seară, după ce se săturaseră
de interpretat o veche colindă a copiilor țigani de etnie romă, „Kolindă,
Kolindă, bagă iapa-n tindă”, Sică Mandolină și Kolinda Kitarović își luară
inima-n dinți și se duseră să-l colinde pe Marele Joianis. Nu era deloc ușor
să-l colinzi pe Marele Joianis, întrucât, dacă nu aveai încă rangul din care să
poți cere serviciilor să-ți furnizeze poziția exactă a obiectului observat,
exista riscul să colinzi sub ferestrele a șase case luate, ca marii maeștri
yoghini, din meditații.
Merseră ei „Pas cu pas” cale de multe
poște, dar „ghinion”: la ferestrele caselor nr. 1, 2, 3, 4 și 5 colindară
degeaba, căci nu se aprinse nicio feștilă, opaiț sau birou electoral central,
recte bec.
Cu glasul sfârșit începură să mormăie
sleiți de puteri, ciupind în sictir coardele mandolinei și respectiv chitarei,
și sub fereastra casei nr. 6: „Kolindița nu-i mai mută, să trăiască
cine-ascută!”
Deodată, una dintre fereștile casei cu
nr. 6 se lumină brusc și apăru capul Marelui Joianis, care agrăi: „Băi,
Mandolină, tu mai întâi să vezi Barna din ochiul tău, și abia apoi să vii să
colinzi noaptea pe la casele generalilor și particularilor!”
Sică Mandolină se întristă grozav la auzul acestor vorbe de un prost gust îndoielnic, dar apoi
se enervă și jură să nu mai fie Mandolină cu cei care îl persiflau, ci doar
Sică, străvechea sabie scurtă și curbată a strămoșilor săi daci. Și împreună cu
sabia de saramurai primită de tovarășa Dăncilă de la filiala P.S.D. Arad, să
facă un useleu cum făcea partidul său pe vremuri, și să ne taie maioneza la
toți! Amin!
:)))
RăspundețiȘtergere