Google+

duminică, 13 martie 2016

În care se arată ce motiv am avea să trecem, totuși, prin Brezoi.

Dacă-i întrebi unde-i localitatea Brezoi, cei mai mulți dintre români vor bate câmpii cu grație, fiind, după cum este îndeobște cunoscut, o boală națională să ne dăm cu presupusul atunci când n-avem habar. Și de ce ar trebui să știm, vor protesta ei, la urma urmei e posibil să ni se fi întins o capcană și Brezoi chiar să nu existe: nu cunoaștem pe nimeni din Brezoi și nici pe cineva care să-l cunoască pe vreunul din Brezoi.
Totuși această localitate, în care casele țărănești se întrepătrund dizgrațios de neomogen cu hâdele blocuri comuniste, adăpostește un monument unic: chiar lângă primărie se află un monument al eroilor din Brezoi căzuți în timpul primului război mondial, ridicat în 1922, care simbolizează România Mare, cu toate provinciile istorice scrise pe piatră. Prin nu se știe ce minune, în perioada regimului comunist monumentul a scăpat intact, cu Basarabia și Bucovina menționate mare pe el.
Zilele trecute, aflându-mă pe Valea Oltului în drum spre Sibiu, m-am abătut încă o dată prin Brezoi să mai văd monumentul: la 27 de ani de la înlocuirea, în decembrie 1989, a eșalonului I al P.C.R. cu eșalonul II al P.C.R., literele provinciilor istorice au început să se șteargă, timpul spunându-și cuvântul. Dar nici asta nu interesa pe nimeni, or fi murit în Războiul de Reîntregire 153 de soldați din Brezoi, dar asta s-a întâmplat demult, foarte demult, în câteva luni se fac 100 de ani, cine mai ține minte, iar noi trebuie să punem ceva pe masă copiilor astăzi, acum, literele din piatră nu țin de foame, nu vedeți, până și comuniștii le-au ignorat, și atunci ce pretenție aveți de la noi? Haide pa, acum, n-o să ratăm „Mireasă pentru fiul meu” din cauza unei materii inutile la care profesorul ajunge până acolo încât te întreabă de niște chestii petrecute în vremuri pe care tu nici măcar nu le-ai prins.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu