Acum circa 2500 de ani, o
familie romană nu avea voie să dețină mai mult de două vase de argint: o
solniță (știm cu toții cât de importantă era sarea, în ea stă chiar originea
cuvântului „salariu”) și un vas pentru libații. În volumul I din „Istoria
romană”, Theodor Mommsen descrie pe larg cum a fost primită la Roma, în
perioada războaielor punice, o solie cartagineză venită în vederea unor
tratative de pace: Senatul Roman nu deținea decât un singur serviciu de vase
din argint, pe care senatorii ce-i primeau pe solii cartaginezi în casele lor
pentru discuții îl transmiteau de la unul la altul. Plutocrația cartagineză a
râs mult pe seama acestei întâmplări, fiindu-i peste putință să înțeleagă modul
de a fi al romanilor de atunci. A râs cam până în anul 146 î. Hr., când a fost
rasă de romani de pe fața pământului.
Tot acum vreo 2500 de ani,
tribunii romani ai poporului aveau obligația să-și țină poarta casei deschisă
inclusiv noaptea și să nu părăsească incinta orașului. Deoarece un cetățean
roman putea avea oricând nevoie de protecția sa. De asemenea, acum vreo 2700 de
ani, în vremea regalității romane, una dintre principalele obligații ale
regelui era aceea de a participa personal la stingerea incendiilor.
Între timp, omenirea a evoluat mult și în numele
grijii față de cetățean au început să fie alocate bugete. Pentru anul 2016, de exemplu, Administrația Prezidențială a României are
un buget mai mare cu 39,22% comparativ cu anul 2015, Senatul un buget cu 17,66%
mai mare decât în 2015 și Camera Deputaților un buget cu 25,53% mai mare decât în 2015. Academia Română, în schimb, nu are nevoie de
bani, astfel că i-a fost alocat un buget cu 29,73% mai mic decât în 2015.
Desigur, prin asta nu vreau să spun că în prezent cetățenii nu ar fi egali.
Doar scrie asta și în Constituție. Vreau doar să spun că egalitatea are și ea
treptele ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu