Povestea lui Oedip (varianta modernă).

Ca să nu mai bată drumul până la Delphi, la Oracol, Oedip își făcu un cont de Facebook. Auzise el, pasămite, că pe Facebook găsești oracole cu nemiluita. Nici nu apuci să scrii juma’ de propoziție, că gata sar două-trei oracole să-și dea cu presupusu’ și să te injure de mamă.

Dar destinul vitregit de cruda soartă își spuse și de data asta cuvântul: fără să aibă habar cu cine socializează, în prima zi de Facebook Oedip îi dădu „block” unuia cu un sfinx la profil, care era tac-su, iar a doua zi îi dădu „poke” lu’ Xena, Prințesa Războinică, care era de fapt mă-sa. Deși, în urma ciupiturilor, mă-sa îi dădu un mesaj cu „io castă” (cu toate că nu mai era castă de mult), Oedip cel greu de cap crezu că-i vreo pițipoancă analfabetă de pe Facebook. Când colo, era chiar Iocasta.

-Friendshipul cu Xena, Prințesa Războinică (recte mă-sa, cititorii știu deja), o să te lase în izmene! – îi prezise lui Oedip un oracol de gen feminin de pe Facebook.

Și chiar așa se și întâmplă: cel de-al patrulea copil al lui Oedip cu Xena, Prințesa Războinică (de fapt mă-sa, a se vedea mai sus), primi prin prisma și alunecarea aceluiași destin vitregit de cruda soartă numele Ismene.

Și să vezi drăcie, Ismene îi era lui Oedip în același timp și fiică, da’ și soră. Iar Iocastei și fiică, da’ și nepoată.

-Greu, dar dificil, zise notarul la care se deschise procedura succesorală de pe urma lui Oedip.