23 august -azi USL celebrează Revoluția de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă de la 23 august 1944

Cu toate că ne aflăm în concediu (şi s-a demonstrat ştiinţific că în concediu oamenii au mult mai puţin timp liber decât la locul de muncă) nu putem rata evenimentul silei de astăzi.

Astăzi USL celebrează Revoluția de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă de la 23 august 1944, cunoscută de noi, profanii, sub numele de Actul de la 23 august.

Se spune că în anul 1944 regele Mihai şi liderii partidelor istorice au devenit foarte îngrijoraţi din cauza faptului că de mai bine de de 3 ani România se dovedea fidelă unui singur aliat (Germania), situaţie jenantă nemaiîntâlnită până atunci în istoria noastră naţională.

“Antonescu ăsta ne face dreacu’ de râs, ne strică prestigiul acumulat de două mii de ani, in 3 ani trebuia să schimbăm aliaţii de cel puţin 3-4 ori, în funcţie de cum evolua războiul”, spunea cu năduf Iuliu Maniu*.

 (*Afirmaţia “Antonescu ăsta ne face dreacu’ de râs” îşi păstrează deplina valabilitate şi astăzi- încă o dovadă că, pentru proşti, istoria se repetă).

Aşa se face că regele Mihai l-a convocat pe Antonescu la palat pentru data de 23 august 1944, ora 16 (la ora 16:30 regele îşi termina programul de lucru cu mareşali) pentru a-i cere să scoată ţara nu din căcat, ci din război. Deoarece mareşalul a refuzat, justificându-și refuzul prin „cuvântul de ofițer dat lui Adolf Hitler”, regele s-a văzut nevoit să folosească parola „Dacă lucrurile stau așa, atunci nu ne mai rămâne nimic de făcut!”, parolă stabilită  în prealabil cu ofițerii care, la auzul ei, urmau sa dea buzna (cam ca asistatul social usl-ist la fasole cu cârnaţi electorali) pentru a-l aresta pe mareşal.

Eforturi supraomeneşti a făcut regele să înveţe această parolă complexă şi dacă, în cele din urmă, a reuşit, acest fapt se datorează exclusiv părinţilor spirituali ai USL, intelectualii comunişti ai lui Emil Bodnăraş, care zile întregi au stat cu burta pe carte împreună cu reghele pentru ca acest rege reggae să înveţe parola*. 

(*Se spune că de fiecare dată când regele reggae Mihai rostea parola corect, Emil Bodnăraş îi arunca Alteţei Sale câte o hamsie). 

Şi ce stresaţi au mai stat bieţii intelectuali comunişti, temându-se că, în loc de parolă, Maiestatea Sa va da din el la momentul crucial cine ştie ce dudă!*

(*Casa Regală a dat totuşi din ea o dudă, dar nu în 1944, ci mult mai târziu: este vorba de Principele Radu Duda în cinstea căruia celebra formaţie The Beatles a compus cântecul “Hey Dude”).

În fine, regele rosteşte parola (intrând astfel in Guiness Book ca alteţa regală cu cea mai bună memorie RAM), Antonescu (nu, nu ăsta de acum, optimiştilor) este arestat, iar armata română “întoarce armele” împotriva germanilor*. 

(Notă: expresia “armata română întoarce armele” este folosită în mod impropriu de istoricii noştri, întrucât nu există nicio dovadă că pe frontul din est armata română ar fi folosit arme. Studii arheologice recente au dovedit că armele descoperite în situl arheologic de la Kalka, în actuala Ucraină, au fost greşit atribuite armatei române din al doilea război mondial, ele aparţinând de fapt cumanilor care în acea localitate au luptat in 1223 cu mongolii).

Vorbind despre consecinţele actului de la 23 august 1944, istoricii noştri spun (cu modestia ce le este caracteristică) că acesta a scurtat durata războiului cu 6 luni. Convingerea noastră este însă că momentul 23 august a lungit durata războiului cu 6 luni, dat fiind că nemţii, scăpând în mod nesperat pentru ei de diviziile româneşti cărora li se încredinţaseră anumite sectoare de apărare, s-au apărat singuri.