Aruncând astăzi un ochi criptic asupra portalului instanțelor de judecată
am observat cu vădit interes (și cu o plăcere nedisimulată) că în luna
septembrie numărul cererilor de divorț introduse la instanțe aproape că se
dublează, comparativ cu celelalte luni ale anului.
După o analiză riguroasă a
problemei, am găsit și explicația științifică: lunile iulie și august lovesc
fără milă în corporatiști cu una dintre cele mai mari plăgi ale lumii moderne*:
concediul de odihnă.
Soți care de la căsătorie încoace nu s-au văzut niciodată, au fost deodată
siliți de soarta crudă să-și petreacă împreună o săptămână sau în cazurile mai
grave chiar două. Dacă în cazul soților corporatiști care au fost loviți de
concediul de o săptămână au mai existat cazuri în care Sfânta Taină a cununiei
a mai putut fi salvata in extremis cu ajutorul Sfintei Biserici sau al vrăjitoarelor
(care au dat de legare la ochi și de dezlegare la pat), în cazurile grave în care soții corporatiști au fost loviți de
concediul de două săptămâni, nimic nu s-a mai putut face (mai mult, în cazurile
în care, în timpul celor două săptămâni de concediu, soții corporatiști și-au
cunoscut socrii, au fost înregistrate și plângeri penale pentru însușirea fără
drept a bunului abandonat de ginere în timp ce era gonit spre poarta socrilor
cu câini de vânătoare și de bombardament).
Singurele multinaționale care, dată fiind grija lor față de angajați, s-au
chinuit din răsputeri să-i ocrotească pe aceștia de plaga concediului de odihnă
anual de una sau chiar două săptămâni, plagă care (după cum am demonstrat)
distruge familii**, sunt cele din Big Four (KPMG, Deloitte, PwC și Ernst &
Young***). Mai mult, cu profesionalismul lor recunoscut, aceste multinaționale
i-au ocrotit pe angajați și de plăgi mai mici decât concediul de odihnă, cum ar
fi, de exemplu, petrecerea week-end-urilor în familie.
“Grație companiei la
care lucrez, nu m-am certat niciodată cu soția. Practic, mi-aduc aminte că
ultima dată când am văzut-o ne-a întrebat ceva unu’ îmbrăcat la caterincă cu o eșarfă cu tricolor, iar eu am zis da”, ne-a declarat fericit
un angajat al KPMG, pe care l-am surprins într-o fotografie de grup, împreună cu colegii săi de serviciu:
*comparabilă cu cele zece plăgi pe care bunul și milostivul Dumnezeu le-a
aruncat asupra Egiptului;
**familia este
celula de acid a societății, conform multinaționalelor;
***de fapt Ernst & Young este una sau sunt două multinaționale? Cu
această întrebare a murit pe buze și Raluca Stroescu: “Eu de fapt muncesc
pentru o singură multinațională…?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu