“Miorița” în varianta politică modernă- azi, baciul Ungurean

Spre deosebire de alții care șase zile pe săptămână au muncit din greu pentru a crea Lumea, iar a șaptea s-au odihnit, eu, ca un păcătos, șase zile pe săptămână tai frunză la dogii ierbivori (ai Veneției), iar a șaptea muncesc. De aceea, duhovnicul meu m-a pedepsit ca, întru iertarea păcatelor, să urmăresc timp de două seri partidele de curling din politica românească.

Așa am dat peste doi ciobani (Tonta cel muntean și Crizuț cel dobrogean) care l-apus de soare bălăcăreau să-l omoare pe baciul Ungurean, că-i mai capsoman.

Oau, am zis, ce de ciobani pe la TV, exact ca-n “Miorița”*. 

Dar între vechea baladă și “Miorița” în varianta politică modernă există nu numai asemănări, ci și deosebiri.

 De exemplu, dacă ciobanul din vechea baladă se regăsește pe sine însuși în a fi lipsit de orice inițiativă, baciul Ungurean modern încearcă să aibă o palidă inițiativă, și anume Inițiativa Civică de Centru-Dreapta**.

Să revenim mai bine la asemănări, că-s mai multe (și mai cornute):

- atât ciobanul din vechea baladă cât și baciul Ungurean modern sunt oameni cu experiență pe piața serviciilor, motiv pentru care și-au ales ca prietene și confidente oi turnătoare***.

- atât ciobanul din vechea baladă cât și baciul Ungurean modern au dezvoltat o adevărată obsesie freudiană pentru fluiere: dacă baciul din baladă roagă oița turnătoare să-i pună la căpățână “fluieraș de necro-fag, mult zice cu drag”, baciul Ungurean modern prefigurează, prin acțiunile sale recente, următoarele categorii de fluiere care i se vor pune în toamna târzie la scăfârlie: “fluieraș de tuie, mult zice cu ...ue” și “fluier de cucută, mult zice cu doi la sută”.

*fără îndoială (la duș, după săpun), “Miorița” este o adevărată capodoperă, dar a prostiei metafizice și a lenei ancestrale a poporului român. Spunem acest lucru întrucât iată, românașul nostru din “Miorița”, informat în prealabil că i se va lua maul, preferă să moară decât să-și mute dracu’ curu’ (și turma, bineînțeles) mai încolo. O cretinătate mai mare am întâlnit numai la poezioara cu care copilașii români fac primii pași în viață- “Cățeluș cu părul creț”, prin care părinții responsabili dezvoltă simpatia copilului de un an pentru o javră hoață, specializată în furatul raței din coteț. Micile odrasle sunt pregătite astfel pentru o viitoare carieră politică de succes.

În altă ordine de idei, în varianta clasică a baladei “Miorița” am sesizat o anomalie care ne-a făcut să-i contestăm caracterul de baladă populară (și să afirmăm că a fost scrisă de vreunul rupt de realitate, gen Alecsandri). Astfel nici noi și nici bătrânii din popor cu care ne-am sfătuit nu putem înțelege de ce ciobanul moldovan este victimă și de ce nu i-a căsăpit el la cârciumă cu toporul pe ceilalți doi, cum ar fi fost în natura firească a lucrurilor. De asemenea, balada își invalidează și mai mult autenticitatea când face referire la un moldovan oarecum bogat (adică mai ortoman, ca să mă înțelegeți mai bine).  

** o inițiativă de centru-dreapta cu totul inovatoare, având în vedere vicepreședinții de o autentică dreaptă care au fost desemnați recent: traseiști politic ex PSD, ex PDL și chiar ex PRM. Spuneam cândva că “pentru proști, istoria se repetă”- nu avem motive să retractăm.

***criticii literari au numit balada “Miorița” o capodoperă despre un cioban ce șochează prin prostia lui și o oaie turnătoare.