3 noiembrie 1996- Deși a fost primul economist care a demonstrat cum consumatorul poate deveni consumat, Google nu-l comemorează pe Bokassa

Astăzi îl comemorăm pe Jean Bedel Bokassa, decedat pe 3 noiembrie 1996, președinte al Republicii Centrafricane și apoi autoproclamat (deși el, inițial, se refuzase cu modestie pe sine însuși) împărat al Imperiului Centrafrican.

Rolul lui Bokassa în cadrul economiei mondiale este unul esențial, el dovedind fără putință de tăgadă că în societatea modernă, întruchipare a consumerismului deșănțat, elementul uman poate fi la fel de bine nu numai consumator, ci și consumat.

Rămas orfan la numai 5 anișori, Bokassa e înscris de rude la școala catolică de pe lângă misiunea franceză din Mboiki. Conform cercetărilor specialiștilor, numai educația franceză grefată pe psihicul unui canibal abuzat în copilărie putea da lumii o personalitate de talia lui Bokassa.

Ulterior, tânărul Bokassa se înrolează în armata franceză și luptă pe teritoriul Germaniei în al doilea război mondial, iar apoi în Indochina. Experiența în armata franceză îi prinde extrem de bine, întrucât își însușește toate secretele de care depinde o retragere strategică glorioasă din fața inamicului.

Întors în Republica Centrafricană, reușește ca în anul 1972, printr-o lovitură de stat, să-l dea jos pe vărul său, David Dacko și să devină președinte în locul lui. Fan înrăit al discursurilor interminabile ale lui De Gaulle de la BBC, din timpul celui de-al doilea război mondial, Bokassa se îndreaptă imediat beat muci spre Radio Bangui (singurul post de radio din țară) și o noapte întreagă transmite națiunii bancuri alternate cu discursuri oficiale.

Ajuns președinte, imediat adoptă o Constituție democratică care instituia egalitatea între cetățeni, garantând la art. 1 dreptul acestora de a fi mâncați fără nicio discriminare bazată pe criterii de vârstă, etnie, sex sau religie. Totuși Bokassa admite o derogare de la prevederile constituționale: paradoxal, chiar membrilor tribului său le îngrădește dreptul de a fi mâncați. Ulterior avea să-și motiveze această decizie prin aceea că avea niște rude atât de nesuferite, încât nu putea să le înghită.

Bokassa era adeptul vechilor credințe africane conform cărora, dacă îți mănânci aproapele, îi preiei toate însușirile. De  exemplu, el credea că dacă-l mănânci pe Ponta deputatul devii oponent al proiectului de la Roșia Montană, iar dacă-l mănânci pe Ponta premierul te transformi brusc în cel mai fidel susținător al aceluiași proiect.  Sau că, dacă vrei să dobândești aptitudinea de a scrie fără diacritice, este suficient să înghiți creierașul pane al unui corporatist.

Pe lângă faptul că își mânca oponenții, Bokassa mai făcea și alte lucruri meritorii cum ar fi:

-a interzis cerșetoria, impunând brigăzilor imperiale ca, în cazul în care prind un cerșetor, să caute un crocodil nevegetarian care să preia problema în continuare.

-în timpul unei ședințe, făcându-i-se foame, a dat ordin ca unul dintre miniștrii prezenți să fie gătit imediat după următoarea rețetă: se taie carnea de ministru cubulețe. Se prăjește circa 10 minute la foc iute, până începe să se rumenească. Se adaugă ceapa mă-sii tocată mărunt și se călește până se înmoaie cam la același nivel cu miniștrii negătiți încă. Se pisează usturoiul și nervii miniștrilor negătiți încă și se stinge totul cu 1 cană de apă. Se lasă să fiarbă împreună cu miniștrii încă rămași în viață. 
-într-un acces de generozitate, îi promite unui oponent politic că îi va elibera mama. Pentru a-și putea respecta promisiunea este nevoit să ia o zi întreagă vomitive.

Prieten cu Ceaușescu, în 1973 Bokassa ne vizitează țara. În avion confundă lista pasagerilor cu meniul. Merge împreună cu Ceaușescu la vânătoare de urși, iar un urs capturat îi dezvăluie lui Bokassa următorul secret gastronomic: “înainte de a fi mâncați, oamenii trebuie speriați foarte, foarte bine. Dacă reușești să scoți tot căcatul din ei, sunt cu mult mai gustoși”.

Cu prilejul aceleiași vizite, Bokassa mănâncă din priviri două dansatoare românce pe care Ceaușescu i le oferă cadou. “Poți să le pui în aceeași caserolă”, îi spune Bokassa lui Ceaușescu.

În 1975, Bokassa îi cere lui Ceaușescu și o soție din România- Gabriela Drâmba, în schimbul căreia se spune că Ceaușescu ar fi obținut 10% din profitul minelor de diamant din Republica Centrafricană. “Cam scump”, a comentat Bokassa, „dincolo era mai ieftin”. Se pare că românca îl cucerise pe african cu următorul banc: “ce e mic, roșu și scuipă rumeguș? Scufița Roșie neocomunistă după ce i-a făcut sex oral lui Dottore... ăăă...lui Pinocchio”.

Tot în 1975, Bokassa insistă să-l cunoască pe marele guru Dr. Mencinicopschi. Găsindu-l cu colesterolul mărit, marele guru al românilor, Dr. Menci, îi impune lui Bokassa ca pe viitor să țină un regim drastic. Pentru început, Bokassa se vede silit să înlocuiască grașii de la felul al doilea cu pigmei din Congo. Treptat, va ajunge să mănânce de la oponenții săi numai mărul lui Adam, devenind astfel un canibal vegetarian.

Trecerea la islamism și împrietenirea cu Gadaffi îi sunt fatale lui Bokassa, care în 1979 este făcut de comandă în urma unei operațiuni de comando a Legiunii Franceze (operațiunea a fost un succes deoarece în Legiunea Franceză găseai orice, mai puțin soldați francezi).

În palatul imperial al lui Bokassa opozanții săi găsesc un frigider uriaș cu zeci de cadavre aspirante la statutul de viitoare fripturi. Această imagine face deliciul televiziunilor de pe mapamond, însă reporterii de la față locului sunt revoltați și cer amendarea lui Bokassa de către OPC deoarece, după cum reieșea de pe etichetele cu cod de bare de pe cadavre, multe dintre acestea aveau termenul de valabilitate expirat. Mai mult, în urma unor analize de laborâtor a reieșit că unele cadavre ale unor adversari politici, etichetate de Bokassa drept „vită încălțată”, conțineau de fapt carne de cal.

După detronare, Bokassa se refugiază în Coasta de Fildeș și apoi în țara a cărei vestită bucătărie i-a dezvoltat pe parcursul vieții rafinamentul culinar: Franța.

Deoarece nu mai mâncase bine de 7 ani (mai exact de la detronare), în 1986 Bokassa se reîntoarce în Republica Centrafricană unde spera să găsească disponibil un loc de muncă de împărat. Este prins, judecat și condamnat la spânzurătoare, dar sentința îi este comutată la 20 de ani de închisoare. În celulă le strigă colegilor care făceau gălăgie: “Tăcerea, mieilor!” Apoi mănâncă ficatul unui coleg de celulă cu fasole și un Chianti excelent.

În 1996, fostul său bodyguard, Andu Kolingba, ajuns între timp președinte de stat după ce pur și simplu și-a făcut piftie adversarul în turul 2 al alegerilor prezidențiale, îl grațiază. Din păcate, în același an Bokassa moare, astfel că nu ne mai rămâne decât să ne îndreptăm întregul interes spre ultimul mohican: Obiang Mbasogo, ultimul președinte canibal în funcție (în Guineea Ecuatorială care, pentru 90% dintre români, e tot aia cu Guyana Ecuatorială).