Credincioșii care au participat astăzi la praznicul hramului Sfintei
Mănăstiri Hămesia au asistat la cea mai mare minune a lumii ortodoxe de când
pravoslavnicul Vadim a vorbit un minut întreg la televizor fără să bălăcărească
pe nimeni.
Nu se terminase încă sfânta slujbă, că starețul Mănăstirii Hămesia, Preasfinția
Sa Tochitur Moldovenianul, le-a și făcut semn cuvioaselor babornițe să așeze în
biserică masa pentru prăznuirea hramului. Și unde n-au început pravoslavnicele
hoaște să care în sfânta biserică la alivenci, poale-n brâu, sarmale, colive,
prescuri și vin liturgic, că Preasfinția Sa Tochitur Moldovenianul cuplă
imediat pilotul automat pentru slujba duminicală. Și unde nu începu
Preacuviosul să înfulece- gogâlț-gogâlț se duceau sarmalele pe sfântul său gâtlej,
se băteau dracii la gura Sfinției Sale!
Când deodată, credincioșii amuțiră cu toții! „Ce-ați pățit băh, enoriașilor, hai, prestați, fond sonor, fond sonor,
înmulți-v-ar Christos și Sfântul Duh ca icrele șalăului cel spurcat”, răcni
cu gura plină Sfinția Sa.
Mute ca o lebădă, în patria lor zăpada făpturii ținând deja loc de cuvânt,
cuvioasele babornițe îi arătară cu deștiul starețului icoana Sfântului
Gurmandie, Întâi Înfulecătorul. Când ce să vezi, icoanei sfântului îi lăsa gura
apă!
„Eh, minuni s-au mai văzut pe aci pe la noi, a
mai plâns câte-o icoană când l-am pus pe țârcovnic să toace ceapă în timpul slujbei
pentru sfânta plachie, dar minunea asta e unicat, iubiți fra’. În întreaga ortodoxie nu
s-a mai văzut până acum icoană căreia să-i lase gura apă”, a declarat Preasfinția
Sa Tochitur Moldovenianul, mușcând cu poftă dintr-o prescură cu aromă de
slănină de post afumată.
Distrusul de Abate s-a gandit cumva la celebrul vers din ”Tiganiada” lui Ion Budai-Deleanu: ”Stai jos, părinte și mâncă din cur cu haznă”?
RăspundețiȘtergereM-ai demascat, Tribunash! Tribunul și Tribunele în drum spre Tribunal! Dap, versul ăsta este unul dintre versurile mele preferate din „Țiganiada”.
ȘtergerePentru cuviosii cititori (dar nu si pentru Vadimash care este foarte destept si sunt sigur ca l-a citit- chiar de 2-3 ori) recomand ”Tiganul în cer” al lui Toparceanu.
RăspundețiȘtergereEu recomand „Minunile Sfântului Sisoe” de Topârceanu, e de-a dreptul geni(t)ală. E una dintre primele cărți pe care le-am citit, mi-a picat accidental în mână, o luase bunicul meu crezând că este o carte religioasă:)
ȘtergereLuați link, merită!
http://ro.wikisource.org/wiki/Minunile_Sf._Sisoe/%C3%8En_rai
ȘtergereCăci încă de la început, de când intrase în rai și văzuse cum stau lucrurile pe aici, Sisoe nu visa altceva decât să capete și el o ceată cât mai mică de binecredincioși, pe care să-i călăuzească, să-i învețe și să-i șmotrească de dimineața până seara, cum vedea el că fac sfinții cei mari cu preafericiții de sub oblăduirea lor.
ȘtergereDar Domnul-Dumnezeu, știindu-l pre el cam lipsit de învățătură și nu cu totul dezlegat de cele pământești, măcar că plin de râvnă duhovnicească și curat la cuget, nu prea se uita la gura lui. Și nici n-ar fi putut Cel milostiv să-i împlinească voia, fără a stârni tulburare și zâzanie între sfinții părinți; căci, după canoanele raiului, numai sfinții cei cunoscuți și slăviți de toată suflarea creștinească de pe pământ au dreptul să primească sub ascultare o ceată de binecredincioși. Bineînțeles că nici aceia nui iau așa, cu hapca, fără nici o socoteală, ci potrivit cu rangul și vrednicia fiecăruia. Astfel, unul din cei mari de tot poate să aibă sub oblăduirea lui și până la trei sute de suflete; pe când altul mai mic în grad, însemnat doar cu o cruciuliță neagră la călindar, primește și el, acolo, vreo zece-douăzeci de capete, ori numai cinci-șase bucăți — o nimica toată. Cât despre gloata cea mare a sfințișorilor de rând, pe care nici popa nu-i mai cunoaște, cine iar putea împăca pe toți? Jos, pe pământ, nimeni nu le are grija.
:)))))))))))))))))))0