Cercetătorii dacologi au stabilit că, deoarece cunoșteau numai 100- 160 de cuvinte, dacii foloseau în exces limbajul trupului

Deoarece cunoșteau numai 100- 160 de cuvinte, toate gesturile și mișcările emanate prin diferite părți ale corpului de către daci aveau propria lor semnificație. De exemplu, savanții dacologi au stabilit că un dac care-și ținea brațele încrucișate în timpul unei întâlniri de afaceri nu era foarte deschis atunci când interacționa cu interlocutorii săi, iar un costoboc care privea în jos în timp ce interlocutorul său epuiza într-un scurt discurs tot fondul lexical era considerat un om slab și nesigur.

Totodată, private de excesul de cuvinte, se pare că femeile dace dădeau mesaje lingvistice corporale de cinci sau poate chiar de șase ori mai mult decât bărbații. Aceasta cu toate că dacii aveau în vocabular cuvântul de bază „barză”, la care până la urmă duceau invariabil toate mesajele corporale ale femeilor dace.

De asemenea, la daci mișcările ochilor reprezentau o parte naturală și importantă a procesului de comunicare lingvistică, astfel că atunci când doreau să pună capăt cât mai rapid procesului de comunicare lingvistico-ocular cu nevestele lor, dacii le tufleau cu putere una peste ochi. De la tribul dacic al carpilor, concentrat cu precădere în Moldova de astăzi, acest obicei ancestral al încheierii discuției cu nevasta a fost perpetuat până în zilele noastre, din degenerație în degenerație, de către locuitorii din această zonă (desigur, întrucât locuitorii din această zonă dispun în prezent de un limbaj mai colorat chiar decât un tablou al lui Gustav Klimt, obiceiul sus-menționat nu a fost perpetuat decât din rațiuni ce țin exclusiv de cultul bahic al strămoșilor).

Cu tot fondul lexical redus, înjurăturile dace erau aproape la fel de variate ca cele din unitățile de învățământ primar din ziua de astăzi, aceasta și grație faptului că, după cum ne spune Bogdan Petriceicu Hașdeu în „Etimologicum Magnum Romaniae”, sintagmele „pulă” și „pizdă” provin din limba dacă (spre deosebire de daci, romanii își băgau penisul iar grecii phallus-ul). Alți limbiști (ca domnul Pruteanu, de exemplu) opinează că „pizda” este de origine slavă (opinie care concordă, parcă, mai mult cu realitatea din teren) deoarece dacii erau numai neam de târlă, nu și neam de târfă.

Tot conform limbajului corporal dac, când un discipol al lui Zamolxis căsca, acest gest putea fi interpretat că-i era somn, iar rosul unghiilor la vechii daci denota nu stresul, ca în ziua de azi, ci faptul că încă nu se inventase unghiera.

Postura corpului era un alt instrument important în ce privește limbajul dacic al trupului. Astfel, dacă un dac se apleca cu tradiționala lui sabie scurtă și încovoiată (sica) asupra dușmanului căzut la pământ, acesta (dacă, poliglot fiind, cunoștea limbajului dacic al corpului) putea să-și dea seama că dacul intenționează să-i cauzeze vreo neplăcere.

În general (conform valurilor de specialiști în dacologie de pe YouTube sau de la Nașul TV), dușmanul îi purta pică dacului deoarece nu avea valoarea lui. De altfel, ca și în zilele noastre, dacii de valoare din popor evitau cu grijă orice implicare în viața politică, ei definind politicianul dac de sex masculin prin următoarea zicătoare: „Toate femeile dace sunt curve, dar nu toate curvele dace sunt femei”.

După ce ați citit cele de mai sus, să nu vă formați impresia că penuria dacică de cuvinte a avut asupra strămoșilor noștri (mă refer la cei de sex masculin) numai efecte benefice! Ea a fost și cauza gravelor toxiinfecții alimentare care îi loveau foarte des pe daci. Dumneavoastră ați putea mânca în fiecare zi, la felul întâi, bulz cu varză, iar la felul al doilea, viezure cu garnitură de mazăre? Ca să nu mai amintim de scandalul care a lovit piața alimentară geto-dacă când mai mulți tarabostes au reclamat că și-au găsit mânjii furați direct în galantare, etichetați drept carne de viezure, deoarece „vită” era un cuvânt de origine latină.

PS: la cererea publicului care nu a apucat să citească acest articol în timp util, el va fi postat din nou la o dată ulterioară.