Misterul zilei de 5 octombrie 1456: ce i-a determinat pe moldoveni să dea banii pe tribut și nu pe jin, wăi?

După cum spun istoricii care denaturează cursul istoriei, astăzi se împlinesc 556 de ani de când moldovenii au plătit pentru prima dată tribut turcilor. Istoricii adevărați, cei atât de buni încât au fost cooptați să scrie manuale de istorie, ne-au dezvăluit însă că de fapt, în 1456, domnul Moldovei, Petru Aron*, a constituit un ONG de ajutorare cu 2000 de galbeni a turcilor fără adăpost (de marmură) pe mall-ul Bosforului. După alte surse, turcii ar fi aplicat în cadrul unui proiect prin care au încercat să pătrundă la propriu în piețele europene**,  proiect având ca primă fază accesarea unui fond nerambursabil de 2000 de galbeni pus la dispoziție de Petru Aron. În cadrul aceluiași proiect s-a înscris și Regatul Poloniei, dar oferta acestuia a fost descalificată de Petru Aron ca neconformă.

Nu se poate considera că tributul sau actul de mărinimie (cum vreți să-i spuneți) făcut de Petru Aron față de turcii mai săraci ar fi produs pentru turci numai consecințe negative. Istoricii otomani au remarcat pe bună dreptate că ocuparea Moldovei și transformarea ei în pașalâc ar fi produs pentru turci consecințe și mai grave, deoarece i-ar fi silit pe turci chiar să aducă bani de acasă. Mai mult, aceștia nici măcar nu erau consumatori de vin, motiv pentru care la 1812 au cedat cu drag Moldova dintre Prut și Nistru rușilor. “Măcar cuiva, în afară de moldoveni, să-i meargă bine, după țuică, vinul local”, ar fi explicat turcii, în 1812, considerentele strategice ale cedării Moldovei dintre Prut și Nistru către Imperiul Țarist***.

Concluzionând, ziua de 5 octombrie 1456 se impune a fi scrisă cu slove de aur în istoria umanității, deoarece este una dintre puținele zile în care moldovenii au considerat că se pot da bani și pe altceva în afară de băutură****. Vom reveni în curând și cu alte evenimente stranii din istoria popoarelor.

*Pentru IT-iștii cancelariei domnești el era cunoscut ca Petru @.

**deja turcii pătrunseseră pe piața din Constantinopol încă de la 29 mai 1453, moment la care aceștia au constatat o mare penurie de morcovi. Nu mai erau morcovi pe piața din Constantinopol, de câți avuseseră nevoie bizantinii ca să le intre morcovul! Oricum, se pare că pe turci nu i-a afectat foarte mult penuria de morcovi, dat fiind că pe acea vreme nu exista încă morcovul modificat genetic, mai mare de 25 cm (20 de ani mai târziu, Vlad Țepeș a conștientizat primul carențele botanicii la acea vreme și l-a substituit cu țeapa din lemn).

***moldovenii dintre Prut și Nistru chiar au perceput cedarea Basarabiei de către turci rușilor, la 1812, ca pe o trădare, un adevărat act de instituire a unei concurențe neloiale la băut. Într-o mică măsură ei au încercat o echilibrare a balanței cu rușii in cadrul campaniei din est din perioada 1941-1944, dar nici chiar moldovenii nu au reușit să bea în 3 ani în U.R.S.S. cât băuseră rușii în Basarabia de la 1812 și până la unirea din 1918.

****probabil că lipsa de băutură în acea zi le-a întunecat mințile. Argumentul istoricilor că, dacă nu ar fi dat cei 2000 de galbeni, turcii ar fi venit peste moldoveni “câtă frunză, câtă iarbă”, nu subzistă unei analize istorice atente, deoarece anul 1456 a fost unul foarte secetos, când frunza și iarba au fost aproape inexistente. Moldovenilor le-ar fi convenit, așadar, ca, în acel an, turcii să vină “câtă frunză, câtă iarbă”.