Peste patruzeci de hingheri vagabonzi din București au
primit mandate de reținere din partea procurorilor după ce au fost surprinși în
flagrant în timp ce încasau taxa de protecție de la mai mulți câini maidanezi,
pentru a nu-i deporta pe aceștia în localități învecinate Capitalei.
Mai mult, se pare că în repetate rânduri hingherii
bucureșteni au transportat cu camionul câini maidanezi în Buftea sau Otopeni,
fără a le emite patrupedelor sau tripedelor* tichete de călătorie, deși în
prealabil le impuseseră acestora să vină cu banii de drum în dinți.
Până ce s-au lămurit despre ce este vorba, controlorii de
la R.A.T.B. au fost foarte panicați, știut fiind că peste 50% + 1 dintre cei
care călătoresc cu R.A.T.B. îi desemnează cu apelativul “hingher”.
“Nu-mi place să fiu deportat la Buftea, aș da zile
de la alții ca să nu mai fiu dus acolo, aș da atât lei cât și bani. Maidanezii
de acolo îl ascultă numai pe Adrian Pu(ra)delul Minune și ne consideră dușmani
care le poartă pică că n-au valoarea lor. Altă viață e să compostezi în fața
Ateneului Român vreo melomană sclifosită!
De câte ori am fost deportați de
hingheri la Buftea cu mașina, la dus nu ne-a tăiat nimeni bilet de călătorie, iar de
întors în București ne-am întors cu nasul (se știe că noi, maidanezii, avem un
nas foarte bine dezvoltat)”, a declarat în fața procurorilor cățelul Azorică Venturiano, Junior Manager
în cadrul haitei de la Opera Center.
La rândul său, decanul de vârstă al maidanezilor
bucureșteni, Matusalem Lătreanu i-a disperat pe procurori, relatând în
declarație, ca orice bătrân, toată viața sa:
„Mi-aduc aminte că era prin iunie
1990. Eram cățeluș, trăiam pe vremea aceea împreună cu haita la sediul
PNȚ-ului. Ne jucam toată ziua printre picioarele oamenilor buni care veneau la
partid cu droguri, armament, muniție, mașină de scris automată, tipărit bani**.
Peste câteva zile au venit
minerii și ne-au băgat claie peste grămadă în dube împreună cu intelectualii
PNȚ-ului pentru a ne duce în Piața Universității la plantat de panseluțe.
Doamne, ce mai puțeau intelectualii ăia! Cred că nu se mai spălaseră pe creier
de jumătate de an, mai precis din decembrie 1989.
Dar mai bine să vă povestesc
despre Marea Deportare, sunt singurul din haită care a trăit-o. Prin 2004 ne-au
deportat hingherii tocmai la Ploiești, sperând că de acolo nu ne vom mai putea
întoarce cu nasul. Într-o zi de toamnă a acelui an am participat la un miting
organizat acolo de Băsescu: se mai trosneau babele pe o porție de lihnie de
fasole, pe un ciolan, le mai tremura băbaciunilor cu Parkinson mâna în care
țineau farfuria, ce mai, era un adevărat festin și pentru noi, de ziceai că
suntem potăi asistate social. Acolo a fost pentru prima dată în viața mea când
am mușcat un copil. Nu îmi mai aduc aminte ce mi-a făcut, poate m-a înjurat,
poate mi-a vorbit urât, în orice caz, una din astea două.
Ca să revin la subiect, bine că
li s-a înfundat hingherilor ăstora! Aproape că ajunsesem să mă tem de ei, ceea
ce este inadmisibil. În fiecare seară spuneam înainte de culcare rugăciunea “Hingher, hingherașul meu”,
de frică să nu mă salte hingherii în timpul nopții”.
* în cazul maidanezilor care au făcut brusc
stânga, fără semnalizare, prin fața tramvaiului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu